A doua zi a început cu soare, dar tot cu sunet mult prea tare la scena Andrei Calmuc și eu sunt ultimul om care să se plângă de așa ceva în general. Totuși e bine că pe parcurs s-a mai reglat. A fost una dintre cele mai eclectice zile ale festivalului și cu una dintre cele mai așteptate trupe, Sleep Token. Pe scena mică au fost multe surprize, cea mai faină fiind prezența Dorei Gaitanovici și a trupei sale.
S-au strâns și azi mulți oameni și ca la orice festival unde vin tot felul de persoane, au fost și unele incidente, dar nu atât de grave și care să pună viața cuiva în pericol. Mă refer la câteva furturi de telefoane (o parte din făptași au fost deja prinși) și la câțiva care au băut prea mult și aveau chef de scandal. A fost și azi merch din plin, majoritatea trupelor au venit cu tricouri, C.D.-uri, viniluri și altele asemenea. Mâncarea a fost în continuare bună și cozile acceptabile.
Scena Andrei Calmuc
Ritual Roadmap a dat startul celei de-a doua zile de festival. Trupa de death'n roll din Brașov este destul de tânără, dar are muzicieni experimentați în componență și se observă.
Dora Gaitanovici a urmat. Fata asta cu super voce și trupa ei talentată își merită locul în acest festival. Sper ca numele ei să devină din ce în ce mai cunoscut și să cânte pe scene din ce în ce mai importante. Mi-a plăcut că nu a început cântarea până ce nu a considerat că totul sună cum trebuie. Și chiar cred că a avut unul dintre cele mai bune concerte ale zilei, oricât de exagerat ar putea suna în contextul trupelor care au urmat, numai una și una.
Spectral Wound a adus black metal-ul pe scenă, dar cu elemente moderne, pe timp de zi, dar oricum a meritat să-i vedem pe băieți cu corpse paint și tot ce trebuie pentru un show deloc liniștit, din contră.
Imperial Triumphant a adus la festival metal avangardist. E o trupă care își trage influențe din tot felul de zone, de la black metal, prog până la jazz și funk. Live, trupa reușește să îmbine elementele astfel încât să sune și elitist, dar și să producă mișcare în public. Vocea s-a auzit cam încet, ceea ce a dăunat. Mi-a plăcut și prezența scenică bine pusă la punct, cu robe, măști și instrumente aurite.
Caligula's Horse este, pentru mine, una dintre marile descoperiri ale ultimilor ani, o trupă care aduce un aer proaspăt genului. Albumele trupei sunt mici bijuterii prog metal, mai ales "Bloom" din 2015. Chiar dacă pe scenă trupa a dat ce a avut mai bun, unele acorduri nu s-au auzit cum trebuie. Totuși, au avut parte de un public iubitor și a fost un show pe măsura muzicii.
Scena Brașov
Phil Campbell And The Bastard Sons a dat startul concertelor în aer liber. Trupa a cântat de curând și în deschiderea concertului Guns N'Roses și probabil unii deja i-au mai văzut pe frații Campbell&co., dar două concerte nu strică niciodată. Și de data aceasta au avut o prestație bună.
Deicide nu a mai putut ajunge, așa că Triptykon, una dintre trupele iconice, cu un show pe măsură, i-a luat locul pe scena Brașov. Nu e deloc plăcut pentru fanii trupei death metal, dar unele lucruri nu se întâmplă după voia noastră. Gabriel Fischer și trupa lui a primit, prin voia sorții, locul pe care îl merita la acest festival, adică pe o scenă mare, în fața unui public numeros. A sunat excelent.
Hypocrisy cântă de atât de mulți ani un death metal melodic într-un fel propriu, încât de la primele acorduri poți să îți dai seama că ei sunt. Au în spate 13 albume, sute de cântări live și e mereu o bucurie când revin pe o scenă românească. Publicul i-a trimit bine pe suedezi, sunetul și luminile au fost cât se poate de bune și Peter Tägtgren a fost un bun comunicaror cu fanii, pe lângă faptul că vocea lui a sunar curat. Setlistul a fost divers, cu melodii cunoscute de public. Cel mai mult mi-a plăcut cum au sunat "Eraser " și "Children of the Gray ".
Scena Adrian Rugină
Gutalax a strâns o mulțile de fani dedicați, care au venit pregătiți cu costume, hârtie igienică, desfundătoare de w.c.-uri, colaci de toaletă și multe alte obiecte al căror rol a fost recontextualizat. Intro-ul, melodia de generic de la "Ghost Busters " a pregătit publicul știutor pentru ce a urmat, dar ceilalți nu au avut habar ce-i așteaptă. Moshpit-urile au început rapid și e bine că show-ul a fost afară, întrucât la scena mică ar fi fost greu de gestionat. Grindore is love, cum ar zice Crivăț de la Bucovina.
Zeal & Ardor a urmat pe această scenă. Trupa elvețiană de metal experimental poate fi înșelătoare pentru cine nu o știe, fiindcă membrii combină muzica soul cu elemente de muzică africano-americană și cu black metal. Te aștepți la ceva liniștit, oamenii cântă ca la un cor de biserică protestantă și dintr-o dată o cotesc spre black metal. E foarte interesant de ascultat live. Versurile sunt și ele foarte dubioase, fiindcă tratează subiecte antireligioase într-o manieră poetică. A fost un show cel puțin inedit pentru mine.
Sleep Token îți place sau nu-ți place, am observat. Sunt puțini cărora trupa le e indiferentă sau pur și simplu ascultă așa, două melodii. Încă de la primele piese, până să lanseze e.p.-ul "One " în 2016 si albumul de debut "Sundowning " în 2019, trupa britanică a provocat reacții puternice pe internet. Acum, după încă două albume lansate, e din ce în ce mai greu să explici ce cântă, iar versurile și vocea lui Vessel ori te ating, ori nu. Eu sunt din prima categorie, așteptam trupa și nu am fost dezamăgit, din contră. Pe scenă nu au scos absolut niciun cuvant în afară de versurile melodiilor și s-au bazat doar pe gesturi. A fost de ajuns doar sa faca basistul un gest cu mainile care insemna "split" si s-a lăsat cu un neașteptat și ditamai wall of death. Publicul fan a cântat vers cu vers piesele și am aflat că Attila Csihar de la Mayhem a stat în public tot concertul. E o confirmare.
Architects a încheiat ce-a de-a doua seară a festivalului într-un mod spectaculos. Cu toate că a fost o zi grea la propriu și la figurat, foarte mulți oameni au rămas și s-au bucurat de muzica și de show-ul britanicilor. Trupa a evoluat mult de la primele albume, când era mai apropiată de deathcore-ul pur. Acum Architects a incorporat o serie de elemente electronice, rock și show-urile trupei au devenit din ce în ce mai complexe. Și pe scena din Râșnov au făcut un spectacol de toată frumusețea. Înainte de piesa "A new moral low ground " Sam Carter ne-a povestit că cei doi câini ai lui l-au ajutat foarte mult să treacă peste niște momente grele, iar animalele sunt din România. A fost emoționant și a adăugat la show. Moshpit-urile au continuat până târziu în noapte.
