Cronici / Galerii foto / Interviuri

VOVK - LAIR (2019)

Autor: Ion-Valentin Ceausescu, 26 Iunie 2019

Scena rock/metal este în ultimii ani favorabilă pentru de trupe stoner rock/ drone rock, însă prea puține sunt cele (1)VOVK_-_LAIR_2019_mpyjJR9y2Z.jpg

care mai pot să aducă ceva nou sau măcar să creeze o atmosferă care să prindă ascultătorul, fiind totuși un gen care se bazează mult pe stare, pe o anumită zonă a spiritului care vrea să se lase purtat de visare. În ultimii ani am ascultat prea puțină muzică din zona aceasta, care cere rezistență la riffuri repetitive și lungi, așa că nu sunt expert.

Totuși, pot spune că dintre trupele descoperite recent, VOVK (care înseamnă "lup") din Ucraina mi s-a părut printre cele mai ofertante, asta poate și pentru că în structura lor combină stoner rock cu math rock, are și elemente post-hardcore, sau fusion pe alocuri. De asemenea, anumite părți progresive din piese precum Something sau The Last Ship Above The Sky mi-au adus aminte de trupele de prog din anii `70.

Trupa s-a format relativ recent, în 2016, în Kiev, și a debutat cu albumul LAIR în mai 2019. Albumul a generat un oarecare interes pe siteurile de streaming, iar pe youtube, de exemplu, are câteva mii de vizualizări, ceea ce nu e chiar puțin pentru un album de debut. Nici nu a rupt gura târgului, dar nici nu a trecut neobservat și e apărut de abia de o lună. Cu puțin noroc și cu o bună promovare ar putea ajunge undeva sus, fiindcă e foarte bine compus, are o atmosferă excelentă și te trece prin diverse stări. Unele piese, precum Ancient Time sau Forest (preferata mea de pe album) sunt mai melancolice, mi-au dat o stare cumva meditativă și m-au relaxat, inclusiv versurile sunt calme, vorbesc despre trecut, natură, fantezie, vis.

Altele, precum Endless Waterfall sau Something, sunt ceva mai energice și versurile sunt mai întunecate, mai personale, mai neliniștitoare. Probabil ultima piesă, My Own Private Thoughts, cea mai lungă, este și cea mai complexă și aici se aud cel mai bine toate influențele din diferitele genuri. Trecerile sunt foarte subtile și bine gândite, nu sunt supărătoare, curg natural.

Cele șase piese ale albumului sunt toate bune și foarte bune, dar nu creează senzația de unitate la nivel de idee sau atmosferă, prin trecerile de la un stil la altul, de la o stare la alta. Luate separat sunt interesante și lucrate, dar nu par că spun aceeași poveste. Acest lucru nu e neapărat deranjant sau negativ, mai ales fiindcă nici nu cred că și-au propus să facă un album omogen. Băieții au multe idei și au vrut să pună cât mai multe dintre ele în album. Impresionant e că se vede/aude bine pasiunea și dedicația. Un mare plus este vocea, un și mai mare plus este percuția, n-am ce să-i reproșez toboșarului.

Riffurile sunt bune, puțin repetitive pe alocuri (ceea ce e totuși normal aici), iar basul se simte atunci când trebuie și cât trebuie. LAIR (care înseamnă "vizuină") este un titlu potrivit pentru acest album și cine va asculta va înțelege la ce mă refer, iar coperta este chiar bine realizată. Albumul de debut al ucrainenilor este unul reușit și merită din plin să fie ascultat de cât mai multă lume.

Tracklist: