Clubul Daos din Timișoara a găzduit o gală de heavy metal, parte a turneului Metal Knights, ce include mai multe orașe din Ungaria și Ucraina, precum și 5 din România. Cap de afiș a fost Tim Ripper Owens, revenit pentru a doua oară în Timișoara, ajutat de Crossholder din Ungaria și Acidcell din Elveția.
Din păcate, ghinionul avut de autocarul trupelor a făcut ca spectacolul să înceapă cu peste o oră întârziere, astfel că timpul și așa scurt acordat trupelor din deschidere a trebuit să fie restrâns la doar 4 piese. În plus, publicul nu prea s-a înghesuit la eveniment, probabil și din cauza programării un pic cam nepotrivită, într-o zi de luni. Astfel, s-au strâns undeva peste 100 de spectatori.Primii pe scenă au fost maghiarii de la Crossholder, ce au prezentat un heavy metal clasic, bazat pe ritm și melodie, aducând uneori prea mult a Iron Maiden, dar destul de savuros per total. Tema pieselor e una medievală, cu templieri, săbii, lupte etc. Au cântat piesa ce le dă numele, o piesă mai nouă, Illuminati, și un cover după The Trooper. N-am înțeles de ce au preferat un intro narativ de vreo 3 minute în locul unei alte melodii. Din nefericire, au fost puternic afectați de sunetul cam slăbuț. Probabil că nu a fost timp destul pentru proba de sunet, iar lucrurile s-au reglat din mers la celelalte trupe.
Au urmat Acidcell cu un metal industrial, cu influențe thrash, dar mai ales punk, foarte energizant. Solistul vocal s-a agitat mult și a reușit să facă publicul să se miște pe ritmul muzicii, destul de ușor de gustat, mai ales dacă îți plac sonoritățile mai dure.
Ca suport local i-am avut pe băieții de la Sanctuar care s-au prezentat la fel de bine ca precedenții lor. Cei din publicul i-au primit cu multă căldură, i-au aplaudat după fiecare piesă și i-au și cerut la bis, dar programul nu a permis așa ceva. Au cântat doar piese de pe al doilea album al lor, 30 de vieți.
În fine, o parte din cei de la Crossholder au urcat din nou pe scenă, dar de data aceasta în compania lui Tim Owens. După Machine Man, acesta s-a introdus pe piesa de unde și-a căpătat numele de scenă, The Ripper, iar în continuare a cântat în mare parte piese din repertoriul Judas Priest, atât din perioada în care a activat el, precum și clasice ca Painkiller, Living after Midnight și Breaking the Law. Am ascultat o voce deosebită, ce poate acoperi o gamă largă și stiluri diferite, dar mereu pe același ton aspru și impunător. A trecut de la Bloodstained la cover-ul Fleetwood Mac, Green Manalishi, apoi din nou la sonorități mai dure pe Scream Machine, piesă a trupei Beyond Fear în care Owens e vocal. A urmat un moment de baladă cu When the Eagle Cries de la Iced Earth, aclamată de public, care a și cântat în cor pe refren. Am revenit la perioada Judas Priest cu Hell Bent for Leather, Burn in Hell, Grinder și One on One care a încheiat concertul, înaintea unui bis cu Electric Eye și Breaking the Law, bineînțeles.
Ripper a comunicat des cu publicul, a glumit cu aceștia, nepărând prea afectat de numărul redus de spectatori. Atmosfera a fost una foarte plăcută, de voie bună și distracție, întreținută de muzica heavy metal. Per total a fost o seară reușită.
