Clubul Daos din Timișoara a găzduit o gală de heavy metal, parte a turneului Metal Knights, ce include mai multe orașe din Ungaria și Ucraina, precum și 5 din România. Cap de afiș a fost Tim Ripper Owens, revenit pentru a doua oară în Timișoara, ajutat de Crossholder din Ungaria și Acidcell din Elveția.
Primii pe scenă au fost maghiarii de la Crossholder, ce au prezentat un heavy metal clasic, bazat pe ritm și melodie, aducând uneori prea mult a Iron Maiden, dar destul de savuros per total. Tema pieselor e una medievală, cu templieri, săbii, lupte etc. Au cântat piesa ce le dă numele, o piesă mai nouă, Illuminati, și un cover după The Trooper. N-am înțeles de ce au preferat un intro narativ de vreo 3 minute în locul unei alte melodii. Din nefericire, au fost puternic afectați de sunetul cam slăbuț. Probabil că nu a fost timp destul pentru proba de sunet, iar lucrurile s-au reglat din mers la celelalte trupe.
Au urmat Acidcell cu un metal industrial, cu influențe thrash, dar mai ales punk, foarte energizant. Solistul vocal s-a agitat mult și a reușit să facă publicul să se miște pe ritmul muzicii, destul de ușor de gustat, mai ales dacă îți plac sonoritățile mai dure.
Ca suport local i-am avut pe băieții de la Sanctuar care s-au prezentat la fel de bine ca precedenții lor. Cei din publicul i-au primit cu multă căldură, i-au aplaudat după fiecare piesă și i-au și cerut la bis, dar programul nu a permis așa ceva. Au cântat doar piese de pe al doilea album al lor, 30 de vieți.
În fine, o parte din cei de la Crossholder au urcat din nou pe scenă, dar de data aceasta în compania lui Tim Owens. După Machine Man, acesta s-a introdus pe piesa de unde și-a căpătat numele de scenă, The Ripper, iar în continuare a cântat în mare parte piese din repertoriul Judas Priest, atât din perioada în care a activat el, precum și clasice ca Painkiller, Living after Midnight și Breaking the Law. Am ascultat o voce deosebită, ce poate acoperi o gamă largă și stiluri diferite, dar mereu pe același ton aspru și impunător. A trecut de la Bloodstained la cover-ul Fleetwood Mac, Green Manalishi, apoi din nou la sonorități mai dure pe Scream Machine, piesă a trupei Beyond Fear în care Owens e vocal. A urmat un moment de baladă cu When the Eagle Cries de la Iced Earth, aclamată de public, care a și cântat în cor pe refren. Am revenit la perioada Judas Priest cu Hell Bent for Leather, Burn in Hell, Grinder și One on One care a încheiat concertul, înaintea unui bis cu Electric Eye și Breaking the Law, bineînțeles.
Ripper a comunicat des cu publicul, a glumit cu aceștia, nepărând prea afectat de numărul redus de spectatori. Atmosfera a fost una foarte plăcută, de voie bună și distracție, întreținută de muzica heavy metal. Per total a fost o seară reușită.