Un nou eveniment Phoenix Entertainment a făcut ca timișorenii și nu numai să umple sala Capitol a Filarmonicii „Banatul”. Concertul Tarja din seara de joi, 2 februarie 2017, s-a desfășurat cu casa închisă.
În deschidere au cântat AnVision din Polonia și Devilfire din Marea Britanie. Primii au prezentat câteva piese progressive metal, din care am remarcat un duo clape-chitară. Sonorizarea inadecvată și aspectul vizual cufundat într-o combinație de întuneric și albastru au făcut să nu-mi lase nici o impresie deosebită. Britanicii de la Devilfire au fost afectați de aceleași probleme cu sunetul, dar luminile mult mai strălucitoare, look-ul și muzica glam, au creat o atmosferă mai energică. Vocalul a și comunicat cu publicul după fiecare piesă, glumind, printre altele remarcând că publicul timișorean i-a primit cu zâmbetul pe buze, spre deosebire de publicul de acasă, care zâmbește ceva mai greu.
Într-adevăr, publicul a primit cu multe încurajări trupele din deschidere și am fost plăcut surprins că sala era deja aproape plină încă de la prima formație a serii, deși mai erau încă aproape două ore până la evenimentul principal.
Tarja și-a afăcut apariția în forță pe ritmurile pop-rock ale piesei „Demons in you”, într-un mix vizual de eleganță și energie. Elementul de bază al fiecărui aspect al spectacolului, garant al calității și al succesului acestuia, a fost comunicarea - puterea de a transmite și stârni emoții. Chiar Tarja a vorbit mult cu publicul, sugerând ideile din spatele unor piese, explicând viziunea ei asupra muzicii și povestind trăiri din cariera sa de o viață. Cheia interpretării ne-a dat-o chiar ea: muzica este refugiul în care își poate da frâu liber sentimentelor. Chiar de ea se consideră o persoană veselă, nu poate să nu ascundă și trăiri mai întunecate, care ies la suprafață în piese precum „Lucid Dreamer”, ce a conținut și un scurt moment teatral din partea formației.
Probleme cu sunetul n-au mai fost, vocea unică a divei răsunând peste ecouri nefericite, fiind modul de bază de a transmite aceste sentimente diverse, grație versatilității ei. Am început cu pise mai pop precum „No bitter end”, sau balada „500 letters” presărată cu accente de operă la refren. Acustica ambientală „The living end” a fost urmată de „Calling from the wild”, un apel la protejarea naturii, când vocea a devenit mai gravă, abuzând și de vocalize puternice. Elementele de operă și teatru, chiar musical, au reapărut spre final pe bombastica „Victim of ritual”.
Trupa Tarjei a fost excelentă. Nu a fost doar o trupă de fundal menită să pună în evidență vocea divei, ci au contribuit semnificativ la întregul artistic. Au umplut de minune golurile în care Tarja nu cânta, au oferit muzică hard-rock și metal de calitate, cu riff-uri interesante și chiar un show metal cât solista a lipsit de pe scenă pentru a-și schimba costumația. Pe drept cuvânt, aceasta a recunoscut că este foarte norocoasă să îi aibă alături, iar la finalul spectacolului s-a dus la fiecare în parte să le mulțumească.
Nu a putut lipsi medley-ul Nightwish, Tarja menționând că este foarte mândră de acea perioadă a carierei sale. Acesta a fost urmat de un medley acustic al propriilor piese, printre care „Mystic Voyage” sau hit-ul „I walk alone”, a cărui refren a fost cântat și de câțiva spectatori. Dar cel mai interesant mi s-a părut bucata din cover-ul „House of wax” al lui Paul McCartney pe care Tarja l-a cântat într-o manieră care m-a surprins în sensul că nu am mai auzit-o cântând în acest fel.
Finalizând ideea de la care am plecat, Tarja a degajat tot timpul, fie direct prin vorbe, fie prin comportament, sentimentul că îi face plăcere să fie pe scenă și să cânte. A fost mereu cu zâmbetul pe buze, a dansat și a gesticulat spre fanii din public. Primele cuvinte, „Bună seara, Timișoara!” urmate de un scurt mesaj citit într-o română perfectă au înnebunit întreaga sală încă de la prima piesă, iar onestitatea actului muzical a venit să susțină și să dea putere actului artistic.
Cum anul trecut a fost lansat cel mai recent album al ei, intitulat „The shadow self”, cele mai multe piese din concert au fost de pe acesta. Bisul a constat în încă trei piese, încheind un concert ce a durat aproape două ore. Cred că toată lumea a plecat foarte mulțumită și încântată. Pentru mine cu siguranță a fost peste așteptări.
