Numarand deja al patrulea turneu de retragere al trupei Scorpions din ultimii cinci ani unii se intrebau cat o sa mai tina "povestea". Miscare comerciala sau nu, pentru multi e in continuare o placere sa poti revedea trupa care a pornit la drum atunci cand majoritatea dintre noi, cei din public, nu eram nascuti. Caci da, Scorpions aniverseaza anul acesta 50 de ani de activitate.
Show-ul din Bucuresti a fost "semnat" de aceasta data de Marcel Avram, East European Production si D&D East Entertainment, fiind un aperitiv consistent pentru festivalul Rock The City, programat pentru sfarsitul acestei luni.
Contrar asteptarilor si speculatiilor de pe internet, deschiderea a cazut in sarcina a doua formatii underground mai putin obisnuite cu astfel de privilegii, dar atent alese. Desi, sincer vorbind, variante nu erau prea multe, paleta de formatii heavy/hard nefiind generoasa, in Romania nefiind mai mult de o mana de trupe care sa abordeze acest gen.
Putin dupa ora 18.00, in fata unui public destul de numeros, Metrock are sarcina sa deschida ostilitatile. Veterani ai scenei heavy metal bucurestene, Metrock apare live in premiera in noua formula, acesta fiind si primul concert dupa dureroasa disparitie a chitaristului George Patranoiu. Trupa renaste intr-un mod placut, in cele aproape 60 de minute de live Metrock trece prin piesele clasice din repertoriul propriu, dar ne deschide apetitul si pentru ce va fi urmatorul capitol din istoria trupei - cateva piese de pe viitorul album fiind interpretate pentru prima data live. Cu toate ca au trecut anii si chiar daca nu au ajuns si ei la notorietatea celor pentru care au cantat in deschidere pe 16 iulie, Metrock ramane o formatie sincera, discreta si placuta, in ciuda dificultatilor uriase la care au fost supusi de soarta de-a lungul anilor.
Pura coincidenta, a doua formatie romaneasca a serii vine cu un scenariu asemanator. 9.7 Richter marcheaza 10 ani de activitate scenica, la randul lor prezentand pentru prima data o noua formula: Adrian Mihai, noul tobar al formatiei. Doar un an a trecut de la precedentul show de proportii (cu Helloween si Judas Priest, in aceeasi locatie) si bucurestenii isi trec in portofoliu o noua trupa grea cu care aveau sa imparta scena. 9.7 Richter inseamna heavy metal curat, balansat, showul de aproape o ora de la Romexpo incluzand piese de pe ambele lor materiale discografice, "Epicenter" si "Ground Zero". Viteza, cursivitate, dinamica, un show antrenant si un final natural cu "Assassins", bijuterie care si dupa atatia ani pare sa ramana piesa de rezistenta a trupei.
Putin dupa ora 21.00, cat sa se lase suficient de mult intunericul, avem reintalnirea cu legendele germane. Orice s-ar spune, Scorpions a fost si ramane trupa emblematica a muzicii rock nemtesti, iubita si savurata de o paleta foarte larga de spectatori, daca e sa ne luam dupa amalgamul de persoane prezente si la Romexpo.
Proiectia unor comete pe un ecran gigantic, Mikkey Dee isi ia locul la tobe, nebunia incepe. "Make some noise, Bucharest", iar multimea prinde subit viata la indemnul lui Klaus Meine. Piesele curg firesc, se insista pentru inceput pe piese mai noi si mai putin celebre, in timp ce proiectii gigantice cu negative ale miscarilor scenice reprezinta sarea si piperul concertului. Trupa da permanent impresia de relaxare, degajare dar si de virtuozitate in acelasi timp, amprenta a 5 decenii de colindat planeta fiind puternic imprimata.
"Top of the Bill" pentru o intoarcere zdravana in timp, apoi "We Built This House". Publicul fierbe in asteptare. Clasic pentru un concert Scorpions, se trece prin zona mai temperata cu "Always Somewhere" si "Eye Of The Storm", preambul pentru primul hit: "Send Me An Angel". "Wind Of Change" urmeaza natural, dar oarecum neasteptat de repede in programul serii, profetia din 1989 fiind cu siguranta traita radical diferit de miile de spectatori veniti la concert.
Ca orice trupa de top, pentru Scorpions este vital si showul visual, Mikkey Dee demonstrandu-si clasa, castigata in cei 23 de ani petrecuti alaturi de Motorhead… si nu numai! Mikkey reuseste un ametitor solo de tobe cu podiumul ridicat forte aproape de acoperisul scenei, un deliciu pentru cunoscatori, un moment de uimire pentru profani. Spectacolul merge mai departe!
"Blackout" inseamna sfarsitul unui solo de tobe impresionant, piesa de titlu a albumului din 1982 ducand si spre ultimele doua capodopere ale serii: "No One Like You" si "Big City Nights".
Final? Nu. Bis, evident, cu dubla de aur ceruta de public: "Still Loving You" si "Rock You Like A Hurricane". Iar uraganul a fost si momentul in care au disparut de pe scena, lasandu-ne, din nou, cu eterna framantare: va mai continua Scorpions? In departare, jacheta lui Klaus Meine poarta pe spate raspunsul: Rock & Roll Forever.
