După o noapte agitată...nu m-am trezit transformat în gândac, ci cu și mai multă dorință de muzică și distracție. Zi infernal de caldă, încât căldura de ieri părea chiar agreabilă. Am ajuns în jurul orei 15.00 și primul concert a și început în scurt timp. Din nou probleme pentru presa. Din nou nu am mai avut brusc acces decât la Gazon. Mi s-a spus că : "ieri a fost o neînțelegere și de aceea ați avut voie la Golden și Fire. Și în plus, puteți vedea foarte bine și de aici concertele...". Foarte drăguț. Până la urmă am reușit să intru la Fire Circle și nu am mai ieșit până la sfârșit. În rest, aceleași prețuri extrem de mari, 6 lei pentru un pahar cu apă... Totuși! Parcă azi a fost și mai multă lume decât ieri, dar era de așteptat, doar headlineri au fost Manowar.
Ziua a început cu formația Desant din Timișoara despre care nu știam nimic și nici nu mi-au spus prea multe. Cântă un heavy/power metal clasic, corect, cu versuri în română, fără prea multe pretenții. Nu era foarte multă lume prezentă, dar și-au făcut treaba onorabil. Din câte știu, basistul, Alin Achim, a cântat și în Cargo pe vremuri. Nu mă declar dezamăgit, doar că muzica lor nu mi-a spus nimic. La scena doi sunt mult mai multe trupe bune care meritau să fie în principală. Din setlistul lor am reținut o piesă, Joc de noroc, care mi-a părut mai bună decât celelalte.Următoarea trupă m-a impresionat mai mult prin pasiune și talent. Mystery sunt o trupă din Australia, formată din puști de 15-16 ani, foarte talentați și dedicați, care cântă un heavy metal a la Manowar, dar care sună foarte bine și ținând cont de vârstă, vocalul chiar are o voce cât se poate de puternică. Odată cu maturizarea va deveni cu siguranță și mai bună. Oricum un mare plus pentru pasiune și piesele chiar nu sunau deloc rău. Câteva stângăcii, dar e normal. Eu susțin inițiativele acestea și mă bucur să aflu că puștii mai cântă și altceva decât pop cu hituri de un sezon.
HolyHell sunt mai cunoscuți pentru faptul că au o femeie la voce și pentru că sunt produși de Joey DeMaio, basistul Manowar. Dar nu sunt foarte impresionat de muzica lor. Este extrem de genrică și fără nimic catchy. Instrumentalul sună așa cum ar trebui, la fel și vocea, dar fără prea multă individualitate. Au făcut spectacol, au mobilizar publicul care începuse să se strângă, au avut un moment de solo în care keyboardistul și-a demonstrat abilitățile, totul a fost ca la carte, nimic de zis, însă nu mi-au spus nimic. Au cântat multe piese de pe ultimul album, dar și câteva din clasicele lor, care oricum mie îmi sunt toate necunoascute.
Pe Trooper nu îi văzusem niciodată live, dar îi știu, toată lumea îi știe. Sunt o trupă cu istorie în metalul românesc. Mă declar foarte impresionat de showul lor, chiar se pricep la făcut atmosferă, totul sună brici, au fost și o grămadă de fani în public și spre surprinderea mea, noul val de fani are nivelul de vârstă undeva înspre 12-15 ani. Foarte fain din punctul meu de vedere. Au cântat piese de pe toate albumele, chiar au zis că vor să aibă un setlist cât mai variat și chiar a fost. Piesa pe care o așteptam eu a fost Tari ca munții și chiar mi-a plăcut cum sună live. O surpriză plăcută a fost când au chemat pe scenă câteva tinere foarte drăguțe și destul de liber îmbrăcate care au animat petrecerea și au bucurat mai ales partea masculină a publicului. A fost un recital exact cum mă așteptam: puternic, bun, susținut de public, cu piese variate. Nimic rău de comentat și le urez mult spor în continuare.
Și ajungem și la prima dintre trupele principale ale serii, Europe. Cu o istorie în spate care se întinde pe decenii, această trupă a făcut valuri cu albumele lor, printre care cel mai bun este cu siguranță The Final Countdown din 1986, a cărui piesă omonimă este probabil și cea mai cunoscută a trupei. Nu mai știam nimic despre ei de multă vreme, dar am aflat că au scos un album nou, Bag Of Bones, anul acesta și au intrat din nou în pâine. Nu știam exact la ce să mă aștept, nu sunt un mare fan dar îi respect, însă am rămas plăcut impresionat de prestația lor. Cu toate că au o vârstă, oamenii sunt extrem de energici, vocalul este super charismatic și are o voce extrem de bună. Au reușit să încingă atmosfera serios și în scurt timp toată lume cânta cu ei. Toate tipele erau înnebunite după Joey Tempest și bineînțeles că ele s-au agitat cel mai mult. Dar atmosfera generală a fost foarte bună. Oamenii nu sunt degeaba atât de cunoscuți, știu să facă show! Au cântat multe piese de pe ultimul album, pe care din păcate nu îl știam, dar nu au lipsit nici Carrie sau The Final Countdown, cu care au și încheiat seara. Din setlist au mai făcut parte: Not Supposed to Sing the Blues, Firebox, Superstitious, Scream of Anger, No Stone Unturned, Demon Head sau Rock The Night. Chiar a fost un show extrem de bun. Nu știam la ce să mă aștept, dar chiar mi-a plăcut!
Și... Manowar. Nu am ce să spun în introducere. Toată lumea știe trupa, au făcut istorie, au un fan base foarte dedicat, e o trupă care alături de Metallica sau Iron Maiden tot metalistul o ascultă sau măcar a ascultat-o. Oamenii sunt dați dracului, își știu bine "meseria" și chiar dacă nu ești cel mai mare fan, un show de-al lor trebuie văzut măcar din principiu. Auzisem povești despre cât de tari sunt concertele lor și eram curios. Ce pot să spun este că am fost mai mult decât încântat! Am aflat cât de decicați sunt fanii lor, cât de naturali și totuși, extrem de teatrali sunt pe scenă și câtă energie îți poate transmite un astfel de concert, când toată suflarea cântă alături de solist și când toate mâinile sunt ridicate, cu pumnul strâns sau în cunoscutul lor sign, cu o mâna care o ține pe cealaltă strânsă de încheietură, deasupra capului. Unul dintre momentele serii a fost când Joey a invitat pe scenă un fan care să cânte cu ei la chitară și la final i-au dat cadou chitara, semnată de toți membrii, plus un tricou original. Lucrurile astea sunt publicitate de cea mai bună calitate, oamenii vorbesc, se duce povestea mai departe, crește faima și admirația, dar pentru o trupă ca Manowar, oricum nu mai e nevoie de nicio publicitate, oamenii nu trebuie decât să anunțe că vor să cânte și se strâng imediat mii de fani. Comunicarea cu publicul a fost excelentă, Joey a vorbit din nou în română așa cum a făcut și la Sonisphere și mi se pare din nou un lucru foarte fain. Adică astfel trupa arată că îi pasă și chiar dacă este din nou o mișcare de marketing, oricum este bine gândită, dar tind să cred că trupei chiar îi pasă. Piesele lor sunt simple, catchy, vorbesc despre zei, heavy metal, motoare, băutură, power of metal, dar sună bine și live sună și mai bine. Un al moment care mie mi-a plăcut foarte mult a fost înspre finalul concertului, când Eric Adams a cântat solo Nessum Dorma. Nu mă așteptam la asta, dar pur și simplu am simțit cum lumea s-a oprit pentru câteva minute și toate erau buune, în cea mai bună dintre lumile posibile, care bineînțeles este lumea metal. Vorba unei prietene, "au mișcat sufletul în mine".
Concertul a fost minunat, au avut la un moment dat o defecțiune tehnică, dar s-a rezolvat. Am cântat cât am putut de tare, am sărit, urlat, am dat din cap alături de mii de oameni, înconjurat de die hard fans care știau toate versurile și trăiau cu o intensitatea divină tot ce se întâmpla. La sfârșit au fost artificii, spre a încheia o seară metal dintre cele mai bune. Dacă mai vin, și au promis că vin, o să mă duc cu siguranță! Nu se poate explica în cuvinte cât de tare poate fi atmosfera unui astfel de concert. Din setlis au făcut parte piese precum: Manowar, Death Tone, Metal Daze, Fast Taker, Shell Shock, Dark Avenger, Battle Hymn, Brothers of Metal Pt. 1, Hand of Doom, Call to Arms, Thunder in the Sky, Hail and Kill, Warriors of the World United, Kings of Metal sau The Power
Scena 2
După Manowar e greu să mai vezi alte concerte, așa la scurt timp. Dar m-am îndreptat spre cort unde deja începuseră Steelborn. Cu tipă la voce, trupa cântă un heavy metal foarte tare, care mi-a plăcut și trupa a fost bine primită de public. Mai era destulă lume prezentă și cu toate că oboseala era și mai cruntă decât ieri, cei prezenți au susținut trupa și a ieșit un show foarte tare.
Pe Gothic îi mai văzusem, îmi plac, știam la ce să mă aștept. Au intrat pe scenă, imediat s-au găsit oamenii care îi așteptau să cânte, chiar erau oameni care așteptau recitalul lor, fapt care pe mine chiar m-a impresionat. Undergroundul trebuie susținut și Gothic sunt o trupă cu ceva vechime. Au cântat bine, au mobilizat masele, s-a lăsat cu ceva headbang, o tentativa de moshpit. A ieșit bine.
Syn Ze Sase Tri au concertat îmbrăcați în "uniforma oficială" de metal, așa cum i-am văzut și în Ageless Club acum câteva luni. Îi așteptam, mi-au plăcut, au cântat piese de pe ambele albume. Lumea cam pleca la ora aceea, dar au rămas destui cât să facă atmosferă. Sunt una dintre trupele românești care chiar merită. Albumul lor de debut, Între două lumi a stat multă vreme în playlistul meu și încă mai ascult din când în când piesele lor. Un show bun, chiar cred că meritau să fie pe prima scenă.
Addictiona sunt o trupă de puști care au făcut ceva valuri la debut, dar mie nu îmi spun mare lucru. Stilul, versurile nu sunt pe gustul meu, dar susțin pasiunea cu care cântă. E greu să îți faci o trupă în România, să o promovezi, să înregistrezi și e de apreciat perseverența lor. Am văzut în public oameni cărora le plăcea, ceea ce demonstrează că dacă nu îmi plac mie, asta nu înseamnă că ei cântă rău. Din contră!
Seara s-a terminat cu Incipient, o trupă relativ tânără, destul de liniștită, un rock accesibil, cu versuri cam zaharoase pentru gustul meu, dar nu sună rău. Nu prea mai era multă lume, dar trupa a cântat bine. Am recunoscut piesele Alcoolic și Joc Banal.
Seara s-a terminat pe la 3 . Foarte obosit, m-am îndreptat spre ieșire unde iar am așteptat o viață după un taxiu. Mâine este ziua pe care o aștept cel mai mult!
Vali C.
