Abia ce a inceput sa se faca mai cald pe la noi si iata ca era momentul oportun de iesit din casa. Joi seara. Bucuresti. Eternul si mereu fascinantul The Silver Church. Poate singurul club din Bucuresti care poate gazdui in conditii omenesti un show Laibach. Un concert al unei trupe complexe, atat ca muzica, cat si ca punere in scena.
34 de ani de activitate neintrerupta. Trupa formata intr-un obscur oras al Iugoslaviei, un nume care inspira azi forta capitalei primei tari care s-a despins in 1991 din federatie.
O viata de om"¦ intr-un fel si pentru noi. Au trecut 7 ani de la prima cantare din Bucuresti. In acele timpuri Agronomia se deschidea pentru "Volk". In 2014 "biserica de argint" prezinta "Spectre".
Revenim"¦ joi seara, Bucuresti. In alte 4 cluburi bucurestene sunt alte diferite concerte rock. Si totusi Laibach e altceva. O ocazie care nu trebuie pierduta. O raritate pe o scena din Romania.
20.30 e ora la care ar fi trebuit sa inceapa. Clubul e destul de plin. Un public sofisticat pentru un concert de elita. "Oare o sa cante si piesa aia? Am vazut ca la bulgari n-au avut-o". "Oare de ce nu canta nimeni in deschidere?". "Am auzit eu ca la noi n-o sa dea bis". "Ai vazut ce au de vanzare la stand?".Corect, un concert Laibach incepe cu o vizita la standul de tricouri, accesorii"¦ si fara CDuri, de data asta. "Spectre" nu se gaseste pe piata autohtona, insa la stand ramai fara cuvinte ce poti gasi. Alaturi de Rammstein, Depeche Mode si Manowar (scuzati alaturarea), Laibach a impresionat permanent printr-o diversitate de produse la vanzare. Un anumit numar de tricouri de turneu (nu foarte mare), insa nesteptate accesorii marcate cu insemnele trupei: ceasuri de mana, sapunuri, insigne contur, cravate si ace de cravata, curele, jurnale. De vis!
Aproape 21.00, dar lumea asteapta. Inevitabil, un pic de nerabdare mocnita se resimte in aer, insa nimic nu tulbura grav minutele care trec greu.
Scena e pregatita, muzica de fundal dispare brusc. Doua ecrane impresionante pe scena reflecta niste lichide albastre care se scurg. Previzibil, culoarea steagului European. Le fel de previzibil se incepe cu "Eurovision""¦
Daca pana in 1991 "motivul" era Iugoslavia, in 2006 "Volk" era despre puterile momentului, in 2014 Laibach este despre Europa, mai mult sau mai putin. "Europe is falling apart", intr-un refren intens trait de public.
In nota-i caracteristica, Milan Fras este total absent in afara discursului artistic. Fara orice urma de dialog cu publicul. Ocazional, voci preinregistrate puncteaza diverse momente ale spectacolului. "Hello Europe, hello Athens!". "E doar o gluma de-a lor", ma linisteste cineva din stanga mea, desi am asteptat pana la final si continuarea glumei"¦ care n-a mai venit.
"Walk With Me" e o piesa in forta, excelenta pentru a deschide hiperelectronizata "Americana". "We are Millions and Millions" este momentul Minei Spiler. O piesa perfect croita pe voce feminina, care as risca sa spun ca va avea un cuvant din ce in ce mai important in trupa, in anii ce vor urma."Eat Liver!" este esenta originalitatii acestei formatii. Una axata pe dualitatea efecte/clape versus tobe. Fara bas, fara chitara. Atat de natural inchegate incat nici nu le simti lipsa. Urmeaza "Bosanova", apoi "Koran", poate cea mai industrializata piesa de pe noul album.
"Whistleblowers" - primul extras pe single de pe "Spectre" si, invariabil, momentul de explozie din sala. O piesa pe cat de simpla, pe atat de profunda"¦ "No History" si "Resistance is Futile".
"Are You Frustrated?" ne interogheaza Orwellian vocea de pe banda"¦. O capodopera cu un mesaj de o gravitate coplesitoare.
Intermezzo! Ups, 10 minute pauza, pana si asta e ceva inedit la un concert care nu e de folk sau jazz.
"And now, something completely different!" ne anunta vocea, moment in care ne dumirim ca "Spectre" a fost cantat aproape integral in prima parte a concertului. Da, vom avea parte de schimbari in a doua parte a lui. Piese in slovena ("Brat Moj", "Ti, Ki Izivas"). Martial industrial pe cea mai apocaliptica piesa a serii ("B Mashina", de pe faimosul "WAT"). "Under The Iron Sky", "Leben-Tod", "Warme Lederhaut". Plus un final imprevizibil cu "Ballad of a Thin Man", o piesa experimentala cap-coada si "See That My Grave Is Kept Clean", o revenire a sonoritatile electronice presarate abundant in showul serii de catre Laibach.Bis? Da, inevitabil! "Love on the Beat", "Tanz mit Laibach" si "Das Spiel Ist Aus", plus videoclipul "Whistleblowers" pe fundal, pe final.
A meritat? Da, fara discutii. Un spectacol artistic total, atat ca interpretare, cat si ca punere in scena, proiectii, lumini, aranjamente, etc.
Ce a lipsit? Poate sa fi fost macar o piesa si de pe "Volk", un album experimental, dar de o inalta calitate artistica. Clar am resimtit lipsa "hiturilor" ("Final Countdown", "God Is God", "Life Is Life", "Jesus Christ Superstar") care, chiar daca sunt preluari, in maniera Laibach suna delicios. Pentru un public rafinat.
Concertul Laibach a fost organizat de Control Club, in colaborare cu The Silver Church Club.
Cronica: Titus Constantinescu
Foto: Liviu Zaharescu
