Incep acest post cu parere de rau ca festul asta n-a durat mai mult si cu faptul ca si asa scurt cum a fost eu tot am tulit-o mai devreme ca s-ajung astazi la job in Bucuresti. S-a meritat sa bat mai bine de jumatate de tara sa ajung la Garana (sau "Cuca-Macai" pentru cunoscatori :)) ).
Cea de-a 13a editie a Festivalului International de Jazz de la Garana a inceput vineri cu formatia poloneza Andrzej Jagodzinski Trio care ne-a incantat urechiusele cu niste piese cantate la pian absolut superb. S-a cantat Chopin in ritm de jazz si deja mi se deschisese apetitul pentru si mai mult. Chiar daca nu ma pasioneaza jazzul in mod deosebit, cu aceasta ocazie am avut parte de o lectie muzicala de cea mai buna calitate si deschidere spre noi orizonturi.
A urmat formatia banateana Jazz de Necaz care ne-a oferit si un spectacol vocal pe langa cel instrumental. Foarte buna vocea Mariei Chioran care a acompaniat a doua zi si formatia Bega Blues Band la cateva piese. De asemenea si saxofonistul Lucian Nagy a cantat cu trupa mai sus mentionata a doua zi. Lumea jazzului e mica :-).
Dupa noaptea nedormita de dinainte, deja am inceput sa resimt oboseala si ma concentram din ce in ce mai greu la ce se canta pe scena. E drept ca din cauze de organizare, concertul de vineri a inceput ceva mai tarziu decat trebuia si astfel, a treia trupa a serii si-a facut aparitia in jurul orei 12 si jumatate spre 1 noaptea. Deja eram in crize de somn si de frig asa ca am zis punct dupa a treia trupa a serii. Aceasta trupa din Norvegia, pe numele ei Terje Rypdal Group cred ca a fost cel mai aproape de sufletul meu din tot ce am vazut la Garana. Bineinteles ca la chestia asta a contribuit si faptul ca grupul presteaza un jazz ce o da destul de des in rock si astfel mi s-au activat si mie simturile :)). Oricum bestiala muzica, super tobarul care a rupt tot pe scena aia.
Cam asta a fost sfarsitul unei zile incredibil de lungi, cu o noapte pierduta pe tren, umblat prin Resita in cautare de bancomat, facut autostopul pentru prima data in viata, ajutat la montarea cortului si alte chestii de care o sa povestesc in urmatorul post ce o sa fie legat mai mult de distractia de la Garana din afara Ranchului musical.
Ziua a doua a inceput cu doua formatii romanesti, Platonic Band si Bega Blues Band ce au facut un show frumos. Platonic Band sunt Nicu Patoi, Adrian Ciuplea de la Vita de Vie la bass, Berti Barbera si Razvan Lupu (de la Vama Veche) la tobe. Mi-a placut nenea cu bassul lui, avea o placere infinita atunci cand canta si se vedea asta, also self-entertaining m/ parea ca se distreaza mai bine ca niciodata. Pe de alta parte nenea Barbera isi facea de lucru p-acolo cu ceva instrumente neconventionale si mi se parea destul de plictisit :)).
Bega Blues Band mi-a placut la nebunie. A fost altceva in marea de cantareti de jazz de la Garana. Veselie, cover la Sweet home Alabama, topaiala, veselie din nou. Super nenea Bela Kamocsa care cante de rupe si nu degeaba au obtinut mai demult premiul de cea mai buna trupa de blues din Romania.
John Abercrombie, headlinerul festului si-a inceput concertul si peste munti deja se vedeau fulgere amenintatoare. Tataie asta cu jazzul lui e o legenda, a interactionat cu publicul, s-a aratat surprins de huiduielile din mijlocul concertului dar s-a prins ca nu-l vizau pe el :)) si-a zis "we are gonna play, no matter what the fuck happens". Spre ghnionul nostru, fix dupa ce s-a terminat recitalul lui John a inceput potopul care a distrus toata magia creata in aer de muzicieni.
Dupa incetarea ploii s-a reluat concertul cu ultima trupa a serii dar frigul, oboseala si ploaia m-au rapus si de aceasta data.
Sper ca-mi imprumuta si mie Sasa ceva poze cand vine ca ea a facut o multime. Oricum nici o poza din lume nu poate sa redea atmosfera de la Garana cand muzica iti intra sub piele si te face sa visezi departe...
Garana, I'm sure coming back to you :-).