Mi-am propus sa scriu despre Artmania intr-un mod mai neconventional. Nu o sa fie o recenzie de eveniment, o sa fie o poveste frumoasa despre atmosfera, o rememorare a unor clipe magice petrecute in orasul ala fain de tot ce este Sibiul, o adunatura de sentimente asternute pe platforma noastra draga (da, letsrock.ro mi-e drag de nu mai pot!).
In multitudinea de festivaluri romanesti de vara, Artmania are locul sau special. A devenit deja o traditie, vizita anula la Sibiul fiind unul dintre cele mai asteptate momente din an pentru iubitorii de rock si muzica buna.
Pe langa muzica din Piata Mare, avem aproape in fiecare an pre-party in club, concerte in Piata Mica, afterparty-uri, expozitii, vizionari de film, conferinte de presa, meet & greet-uri cu fanii si asta nu-i tot. Aerul de vacanta pluteste in aer si se intampla des ca doar mergand pe strazi sa dai nas in nas cu vreunul dintre artistii de pe scena. Cam asa am patit si in acest an cand savuram un mic dejun tarziu la o terasa pitoreasca si a trecut pe langa noi Alexander Veljanov. Trupa din care face parte, Deine Lakaien, este fondata in 1985, deci are destul de multa istorie in spate. Un om cu o voce divina si un altul cu mainile lui magice si pianul ne-au purtat intr-o calatorie muzicala ce nu as fi vrut-o terminata niciodata. Concertele acustice au un farmec aparte si intr-o atmosfera deosebita (cum a fost in Muzeul Brukenthal) parca ne "lovesc" si mai tare. M-as fi putut plimba la nesfarsit pe stradutele Sibiului dupa concertul Deine Lakaien, incarcata cu energia pe care mi-au transmis-o.
Publicul de la concertele din Piata Mare a fost cel mai frumos public pe care formatiile de pe scena il puteau avea. S-a cantat, s-a dat din cap, am simtit ca am fost cu totii o mare familie, un singur suflet dedicat rockului si zeilor de pe scena. Poate ca spun cuvinte mari, dar indiferent de trupa ce urca pe scena, de sunet (care uneori a scartait la editia din acest an), sustinerea publicului a fost la fel de mare. Publicul iubitor de rock are ceva special, nu este doar o masa compacta de oameni, ci are puterea sa miste muntii din loc. Va spun cu mandrie ca publicul de rock este poate unul dintre cele mai educate pe care le-am intalnit la concertele la care am mers. Sunt acel tip de fanatici ce merg pana in panzele albe pentru iubirea de muzica dar care au bun simt si se respecta unii pe ceilalti (bineinteles ca exista si exceptii, dar sunt izolate). Respect pentru cei care rezista ore in sir in primul rand ca sa-si vada trupele preferate! Ajung sa vad destul de des bucuria din ochii celor din primele randuri si este una dintre cele mai frumoase imagini.
Si in acest an, publicul a fost "vegheat" de cel mai bun profesionist in ceea ce priveste securitatea la evenimente, Andrei Irode si echipa lui de la Blackhawk Security. Ei ne-au intampinat cu zambete, au avut grija ca totul sa se desfasoare conform planului, au impartit apa celor din primele randuri, au fost prezenti intr-un mod discret si eficient. Andrei ne-a ajutat si cand a inceput ploaia si ne-a adapostit sub panourile publicitare de langa scena. Fara ajutorul lui, am fi riscat mult mai mult decat am facut-o oricum fotografiind Lacrimosa in potopul de afara.
Artmania este festivalul unde inca se pot practica preturi de 5 lei/jetonul, unde nu exista cozi si intrarea se face in doi timpi si trei miscari.
Adaugand un plus si pentru conditiile mai mult decat decente de fotografiere, cred ca am avut parte de unul dintre cele mai bune festivaluri din acest an. As fi preferat o scena normala in Piata Mica si nu cea de la inaltime, insa n-a fost sa fie in acest an.
Trupele au avut prestatii la inaltimea evenimentului, toti muzicienii mi-au lasat impresia ca s-au simtit foarte bine pe scena. Nici macar ploaia torentiala nu i-a facut pe cei de la Lacrimosa sau pe fanii lor sa-si piarda din entuziasm.
In final, imi doresc ca toate festivalurile din Romania sa respire aerul de Artmania si sper sa ne revedem cu bine la anul pentru o noua editie a festivalului.
Hai cu rocku'!
Anca
