Dora Gaitanovici a deschis concertul de vineri, 13 ianuarie, cu câteva vorbe prin care și-a exprimat bucuria de a cânta în fața publicului timișorean, căci de orașul de pe Bega o leagă multe, iar aici se simte întotdeauna ca acasă. Cam așa a și fost atmosfera din Manufactura, ultimul club (mai potrivit spus bar) din oraș care și găzduiește concerte din zona rock, metal. Ba chiar o face cu brio, în ciuda spațiului limitat din mai multe puncte de vedere. Sala scenei e cam cât o sufragerie mai mare, iar tavanul boltit poate chiar ceva mai jos decât într-un apartament tradițional. S-ar fi potrivit mai bine un altfel de venue, dar momentan asta e tot ce poate oferi Timișoara, din păcate.
Dar mai bine să vedem partea plină a paharului. În primul rând faptul că acest concert a și avut loc. După lansarea oficială a albumului „Descântec” pe 11 decembrie în București, acest sfârșit de săptămână a însemnat un scurt turneu de promovare, în doar trei orașe: Cluj, Timișoara și Oradea.
În al doilea rând, localul a oferit un cadru intim și o atmosferă foarte destinsă. Rar mi-a fost dat să văd așa multe zâmbete atât pe chipul spectatorilor, cât și pe al membrilor trupei, care puteau chiar să comunice cu publicul direct, fără a avea nevoie de un microfon. Trebuiau doar să fie atenți cum manevrează instrumentele pentru a nu le lovi de ceva sau de cineva. A încăput și pianul undeva în lateral, atâta doar că atunci când Dora îl folosea, peste jumătate din public nici nu o mai vedea. Lesne de înțeles că prezența a fost la limita capacității. Biletele online au fost epuizate cu o zi înainte și au fost și câteva bilete vândute la fața locului, astfel că zona din fața scenei era aproape neîncăpătoare.
Concertul a constat în interpretarea integrală a albumului „Descântec”. Încă de la început am fost surprins de cât de bine se aude, aproape ca înregistrarea de studio. Date fiind condițiile, multe concerte suferă din cauza sonorizării, dar în această seară nu a fost cazul. S-au făcut alegerile cele mai bune, s-au ales compromisurile potrivite. Volumul nu a fost dat prea tare, a fost suficient cât să se audă perfect ceea ce trebuia să se audă - vocea, apoi vioara, pianul - chiar de unele subtilități se pierdeau dacă nu le căutai cu intenție. Asta a creat o ambianță plăcută, călduroasă, perfectă pentru a te lăsa dus de melodie și de vocea minunată a Dorei.
Publicul a aplaudat fiecare piesă, parcă mai zgomotos de fiecare dată. La piesa Ana, cea cu care Dora a câștigat votul publicului la preselecția națională Eurovision de anul trecut, refrenul a fost cântat la unison cu cei din fața scenei. Sau poate mai bine spus, cu cele din fața scenei, judecând după timbrul vocilor.
Evident că s-a cerut bis, iar formația nu a putut refuza să nu revină pe scenă pentru încă o piesă. După concert, muzicienii au împărțit autografe și au făcut poze cu fanii. Aceasta a fost prima apariție a Dorei pe scena timișoreană în acest format, însoțită de propria trupă. La cât mai multe!
