Când am văzut descrierea formației Days of Confusion ca fiind "cea mai de succes trupă djent/modern progressive din România" mi-am dat ochii peste cap, fiind convins că e o șmecherie la mijloc: "Hai să ne alegem o nișă care nu prea e abordată la noi în țară. Nici nu trebuie să ne chinuim prea mult ca să fim cea mai de succes trupă." Ce am descoperit, însă, este la polul opus al aprecierii, iar să ne rezumăm doar la această încadrare ar însemna să nu vedem pădurea de copaci... sau muzica de djent-uri, în cazul de față.
Days of Confusion a fost formată în 2010 de către Cezar Popescu (chitaristul Vița de Vie) și Cosmin Lupu (chitarist și vocalist). În 2012 au ieșit pe piață cu EP-ul "Seeds", apreciat de public, cât și de critici. În cei cinci ani de atunci au lucrat la albumul "Yin & Out", obiectul recenziei de față.Cu mai multe piese lansate în ultimii ani ca single, împreună cu câte un videoclip, e clar că materialul este rezultatul unei munci îndelungate, care nu a fost lansat decât atunci când creatorii săi au fost pe deplin mulțumiți de el, semnul unei lucrări de suflet. Iar asta se simte și din privința ascultătorului: producția de calitate, atenția pentru micile detalii, complexitatea compozițiilor, tematica intimă și filozofică a versurilor.
"Yin & Out" este un album concept, iar influențele filozofice sunt evidente de la titlul său și titlurile unor piese, până la ilustrațiile asociate. Textul pieselor abordează introspecția ca pe o călătorie din exterior spre interior și apoi în sens invers, tratând pe parcurs diverse teme, mereu din perspectiva dihotomiei intern-extern. Întărind ideea, versurile pot fi înțelese din două puncte de vedere: unul intrinsec, și altul din privința integrării în narațiunea întregului album. Ca exemplu, piesa "Bloodstream", luată de sine stătătoare, descrie ideea unei atracții profunde, dar în același timp continuă povestea unei pătrunderi mai adânci înspre propria conștiință. Mă limitez la atât, dar cert este că materialul are multe de oferit din punct de vedere al textului.
Complexitatea muzicii ar putea fi un detriment pentru potențialii ascultători, dar Days of Confusion reușesc să modeleze elementele tehnice astfel încât frumusețea materialului să poată fi apreciată și de cineva care nu este muzician. Riff-urile sacadate se împletesc cu tobele și vocea pentru a crea o linie melodică bogată, fascinantă. Tobele de pe acest album sunt unele din cele mai interesante, având punctul culminant pe "Killing you is killing me". Vocea trece cu abilitate de la cea curată, armonioasă, la țipete și growls. Chitările nu se rezumă doar la djent, ci urmează fraze diverse, treptat creând melodicitate, urmărind structura narativă a pieselor.
Avem parte de câteva riff-uri memorabile ("The guest" mă fascinează mereu), dar măiestria stă în capabilitatea muzicii să evoce mesajul liric. De exemplu, în piesa "Bloodstream", linia melodică alertă, punctată de sacadări ritmice, realizează imaginea curgerii sângelui prin vene, iar vocea domoală întărește ideea versurilor, a diluării prin sânge, și creează o stare de calm sau visare. La fel, "Above the waves" induce ideea unei mări zbuciumate, cu val după val, în timp ce vocea cântă înalt, ușor zbierat, încercând să nu se scufunde. Exemplele pot continua: "Eternal summer" sună expansiv, optimist, cu vocalul oferind o abordare viguroasă, cu o tentă punk, iar piesele cu titluri războinice ca "War", "Killing you is killing me" sau "Kagemusha" sunt mult mai sacadate și mai complexe.
Frumusețea materialului derivă, așa cum am lăsat să se înțeleagă, și din diversitatea oferită, astfel că nu plictisește în nici un moment. Se simte o influență hardcore, dar muzica Days of Confusion depășește încadrarea într-un gen anume, întinzând corzile, însă fără a le rupe, chiar și cu "Bloodstream" ce are un iz de dark wave al anilor '80. Solourile armonioase de heavy metal clasic din "Kagemusha" sau "Turning point" se încadrează la fel de natural ca lamentările gen Deftones din "The guest". Cum sugeram, aceste opțiuni nu par a fi motivate doar de ceea ce ascultă membrii trupei în timpul liber, ci își au rolul artistic bine definit.
Pe plan local, Days of Confusion par continuatorii spirituali ai Coma, Implant pentru Refuz și Goodbye to Gravity. Albumul conține și o piesă bonus, un cover de o frumusețe sublimă a piesei "The day we die", realizată în colaborare cu Vița de Vie și inclusă la loc de cinste pe compilația "Back to Life - A tribute to Goodbye to Gravity".
"Yin & Out" este unul din cele mai bune albume de metal apărute în România: o compoziție modernă, ce îmbină cu măiestrie diverse genuri, împingând limitele creației artistice, dar păstrând coeziunea unei lucrări desăvârșite; un concept unitar, o viziune lirică structurată cu abilitate; toate ambalate într-un produs șlefuit cu migală și pasiune. S-ar putea spune că e ușor inaccesibil publicului mai larg, dar părerea mea e că nu e chiar așa cum pare la prima vedere, iar odată trecut acest prag, albumul e ușor de înțeles și de apreciat, ba chiar îți intră sub piele, îți rămâne întipărit în minte și are ce să îți ofere atât creierului, cât și inimii, la fiecare ascultare.
