Cum a fost la „Gala Metalhead Awards” de la Arenele Romane (Ziua 2)

Autor: Ion-Valentin Ceausescu, 1 Februarie 2016

(1) Cum_a_fost_la_bdquoGala_Meta_aLwFBCKEj.jpg

Se lăsase ceața peste București și lumea părea învăluită într-o materie difuză, ca într-un videoclip black metal, sâmbătă seara, pe 30 ianuarie, când a avut loc a doua parte a Galei Metalhead Awards, în cadrul căreia s-au dat premii în funcție de voturile publicului pentru mai multe categorii și o parte din trupele câștigătoare au și concertat: For The Wicked, Diamonds Are Forever, Bucovina și Primordial. Iron Maiden (care au câștigat câteva premii) nu au putut ajunge, după cum a glumit Lemi Black, gazda serii. Nu o să-mi expun părerea în privința premiilor, cât de meritate au fost ele de fiecare câștigător sau cine mi-aș fi dorit eu să câștige ci o să vă las pe voi să decideți. Aici găsiți lista completă a premiilor.

Pot să spun că m-am bucurat pentru Bucovina (au și câștigat trei premii), care au devenit din ce în ce mai iubiți și mai ascultați de-a lungul timpului. Albumul lor de anul trecut, Nestrămutat, a fost un pas mare în istoria trupei și calitatea muzicii îi face de neocolit. Influențele folclorice sunt aceleași, dar și-au îmbunătățit compozițiile și au devenit mai melodici, dar și mai heavy. În plus, prestațiile lor live, comunicarea constantă cu fanii și implicarea socială i-au impus în conștiința publicului. Nu e de mirare că văd din ce în ce mai mulți puști cu tricouri sau hanorace cu Bucovina și nici că albumele lor se vând foarte bine în format clasic. Bucovina e o trupă care reprezintă ceva din sufletul românesc și mi se pare normal ca tinerii, dar și cei mai puțin tineri, să se regăsească atât în muzică, dar și în mesajul pe care versurile și membrii le transmit.

În plus, faptul că două trupe de metal modern/metalcore au luat premii este iarăși un semn că industria românească nu stă pe loc, că underground-ul este viu, că muzica evoluează, genurile noi prind la public și trupele tinere caută un sound propriu. Un articol dintr-o publicație străină avea titlul: Metalhead kids are ok. Și cred că da, sunt cât se poate de ok.

Într-o notă mai puțin veselă, sâmbătă seara s-au împlinit trei luni de la Colectiv. Încă de acasă m-am gândit la felul în care o să mă simt la concert, mai ales că este primul la care merg în ultimele câteva luni. Cum mă așteptam, chiar am simțit o undă de tristețe în jurul meu, am asistat la multe discuții despre ce s-a întâmplat atunci. Vlad Bușcă a și citit pe scenă un mesaj de la Andrei Găluț, solistul Goodbye To Gravity, trupă care a primit Premiul Best Rock Ambasador, și atunci tristețea a devenit și mai mare. Evident, nu toată lumea a ținut momentele de reculegere și nu toți cei prezenți au fost sensibilizați, unii chiar s-au distrat, au râs și păreau plictisiți de atâta „comemorare”. Am simțit un val de indignare față de ei, dar până la urmă le-am dat pace și m-am gândit că nu contează câțiva „rebeli” în fața unui sentiment puternic de unitate și de forță din partea majorității rockerilor.

În plus, cei de la Bucovina au avut un moment de mare emoție și forță. La ora 22.15, în timpul concertului lor, Crivăț a vorbit publicului și a transmis, printre altele: „am trei lucruri să vă spun: Suntem metaliști! Nu uităm! Nu iertăm!” Și publicul a scandat cu ei aceste mesaje. În plus, au dedicat piesa Șoim în văzduh lui Adrian Rugină, unul din eroii de la Colectiv și bunul lor prieten. Să se odihnească în pace cu toții și noi să nu-i uităm!

De cum am ajuns la Arene am fost foarte atent să văd cât de mult s-au implicat organizatorii în crearea unui sentiment de siguranță și m-am gândit cum ar face ei față unui moment de haos. Cele patru ieșiri securizate, prezența Poliției, a pompierilor, faptul că s-a interzis fumatul înăuntru și alte detalii de acest fel m-au mai liniștit și mi-am dat seama că nu se mai poate altfel. A trecut vremea micilor înțelegeri, a contractelor semnate pe genunchi și a „las-o bă, că merge așa!”. Nu mai poți organiza concerte dacă nu ești atent la siguranța oamenilor.

Prima trupă care a urcat, For The Wicked (Best Romanian Metal Newcomer), a găsit o sală încă neumplută, care de abia se încălzea. Pe mine m-a luat prin surprindere sound-ul lor care aduce cu cel al unor formații precum Attack! Attack!, Enter Shikari sau The Devil Wears Prada și energia cu care au cântat m-a umplut de încântare. Din păcate, publicul nu a fost chiar cel mai receptiv, doar în fața scenei s-au mai mișcat oamenii, dar eu cred că băieții ăștia, dacă au noroc și se țin de treabă, pot să ajungă undeva. Chiar premiul pe care l-au câștigat spune ceva despre felul în care au fost primiți de public. Nu îi mai văzusem live până acum și a fost o surpiză chiar plăcută.

Pe Diamonds Are Forever (Premiul pentru cea mai curajoasa trupa) i-am mai văzut, știam cât de bine sună și abia așteptam că-i ascult din nou live. O trupă tot din noul val, puternic influențată de scena deathcore/metalcore internațională, cu versuri puternice, cu prezență scenică viguroasă. Recitalul lor a fost și mai bine primit, oamenii se mai încălziseră iar pe ultimele două piese chiar au oferit un feedback bine meritat, cu circle-pitt și cu headbang serios. Diamonds Are Forever și For The Wicked vor susține un mini-turneu pe care nu ar trebui să-l ratați. Cele două trupe merită toată susținerea. Multe trupe românești nu sunt cu nimic mai prejos față de trupe din străinătate, care au avut norocul să semneze cu case mari de discuri și s-au bucurat astfel de o promovare serioasă. Susțineți metalul românesc! Mergeți la concerte! Cumpărați albume!

Bucovina nu mai are nevoie de prea multă prezentare, am scris și mai sus despre ei și despre noul album, din care au cântat în prima parte a concertului. Odată ce au urcat pe scenă oamenii au umplut cortul de la Arenele Romane și pur și simplu am simțit un val de energie extraordinară atât dinspre scenă înspre public cât și invers. Muzica pe care o cântă Bucovina e parcă special compusă pentru a scoate ce-i mai bun din oameni. Versurile lor cu iz de romantism („Peste vârfuri luna trece”), de întoarcere la natură („Drum care suie - în munți cărăruie/Drum ce aleargă, sub brazi și prin iarbă”) sau cu tentă națională/populară („Straja”) se cer simțite, se cer cântate odată cu trupa și fredonate multă vreme după. Cele 80 de minute sau mai bine ale Bucovinei au fost un binemeritat catharsis. Au cântat cam toate piesele pe care un fan Bucovina ar vrea să le audă într-un concert: Duh, Straja, Mestecăniș, Dă-mi mâna, toamnă, Șoim în văzduh etc.

Primordial e o trupă pe care dacă vrei să o înțelegi trebuie să o asculți atent, cu multă răbdare și cu mintea deschisă. Piesele lungi, versurile complexe și sunetul apăsător și melancolic se cer digerate, interiorizate și simțite. Cel mai nou album al lor, Where Greater Men Have Fallen, este un punct de reper într-o discografie deja impresionantă. Ei au primit premiul METALHEAD's Choice in 2015. Au început concertul chiar cu piesa care dă titlul noului album și apoi au trecut prin aproape toată discografia. Gesturile teatrale ale solistului au adăugat un plus de farmec show-ului și publicul a reacționat foarte bine la muzica lor. În fața mea era un grup de fani die-hard care s-au mișcat tot timpul, au cântat vers cu vers fiecare piesă și erau pur și simplu vrăjiți de tot ce se întâmplă. Odată ce te lași cuprins de muzica lor intri într-o stare specială. Chiar dacă înspre sfârșit plecase deja multă lume, cei care au rămas se vedea clar că sunt oameni care nu doar apreciază muzica, dar o și înțeleg și se bucură sincer că au luat parte la concert. Primordial a terminat concertul cu Empire Falls, melodie pe care au dedicat-o celor ce și-au pierdut viața în Colectiv.

Setlist Primordial: