O seara linistita de octombrie ce nu anunta nimic special pentru mine. Aveam sa bifez si eu trupa Ten Years After, o trupa ce ne-a mai vizitat in trecut si dupa concertul carora am citit multe cronici pozitive. Tatal meu mi i-a recomandat si el asa ca deja imi schimbasem starea de spirit din "ok, mai bifez un concert" in "ia sa vedem cum le zic baietii astia". Baietii s-au dovedit a fi niste oameni respectabili, dupa cum veti citi in continuare.
Concertul s-a tinut pe 23 octombrie 2011 la Sala Palatului in Bucuresti. Ten Years After au avut de fapt un mini-turneu in Romania, ce a inclus pe langa spectacolul din capitala si alte orase: Iasi, Timisoara, Cluj.
Am ajuns devreme la locatie, sa testam terenul (eu nu mai calcasem la Sala Palatului de cativa ani buni). Am primit locuri in sectorul C, undeva in partea din fata unde am avut o vedere foarte buna spre scena. Mareata Sala a Palatului m-a facut sa regret ca nu se tin mai des concerte rock acolo (da, stiu ca e aiurea sa mergi la concert si sa stai jos, dar totusi este o sala extrem de faina). Mi-a parut rau in special de concertul Therion tinut acolo acum cativa ani si la care eu nu am ajuns.
Desi la inceput parea ca o sa fie un concert la care o sa se cante cu sala aproape goala, incet incet s-a strans public astfel incat la capul de afis a fost o atmosfera deosebita. Media de varsta a publicului a fost undeva pe la 40+ de ani.
In deschiderea spectacolului a cantat trupa Riff. Auzisem de ei dar nu am avut pana acum sansa sa ii prind intr-un concert. Sunt din generatia Iris si Compact, dar pe undeva pe drum s-au ratacit si nu au ajuns sa aiba faima celor mentionati anterior. Banuiesc ca din trupa originala nu au mai ramas prea multi, o parte dintre membrii Riff de azi fiind vizibil mai tineri decat colegii lor. Ceea ce canta ei nu este stilul meu preferat si poate de aceea recitalul lor mi s-a parut mult prea lung si pe alocuri, plictisitor.
Totusi, reactia in sala a fost in general una pozitiva, trupa primind numeroase aplauze. Din setlistul lor, o sa amintesc cateva piese pentru nostalgici: "Caii de lemn", "A trecut vara", "Mr. Jimi" (piesa dedicata lui Hendrix), "Ploua la Woodstock".
Dupa o scurta pauza, si-au facut aparitia pe scena Ten Years After. Chiar de la primele acorduri, era greu sa nu iti dai seama cine este "vedeta" in trupa asta, Leo Lyons, basisul ce nu avea stare si iscodea cu privirea publicul din sala.
De la primele piese, membrii trupei ne-au aratat ca sunt familiarizati cu Romania, multumind publicului pentru sustinere in limba romana. Cei 4 muzicieni au oferit un show de blues ca la carte, reusind sa capteze atentia si aprecierea publicului de la inceput si pana la final.
Formula actuala a Ten Years After este compusa din Leo Lyons (bass), Chick Churchill (clape), Ric Lee (tobe) si Joe Gooch (vocal, cel mai nou membru al formatiei). Suntem trecuti prin piese noi ("I'm Coming On", "King of the Blues", "Big Black 45") si vechi, dar toate suna superb si timpul pare ca sta in loc cand cei din formatie isi demonstreaza virtuozitatea.
Un moment interesant a fost solo-ul de tobe al lui Ric Lee, la piesa "The Hobbit". Mult asteptata "I'd Love to Change the World" aduce cu sine numeroase aplauze si incurajari venite din public, un public cald ce a contribuit intr-o buna masura la spectacolul britanicilor. Imi place sa cred ca am ascultat si vazut pe scena o trupa care intr-adevar a schimbat lumea muzicii prin felul lor de a compune si interpreta. Nu-i deloc o muzica invechita, este o muzica inspirata si jucausa ce nu are cum sa nu te prinda.
Doua ore de muzica, un bis absolut magnific si o seara ce s-a transformat dintr-una obisnuita in ceva cu totul special datorita formatiei Ten Years After. Acum, imi doresc cat mai mult timp pentru ascultat muzica si mers la concerte fiindca imi dau seama ca exista atatea trupe care sunt pur si simplu de neratat si pe care inca nu am avut placerea sa le descopar.
Galeria foto de la acest eveniment o gasiti aici: reviews/Galerie+foto+Ten+Years+After+si+Riff+23102011_303.html
