Si a mai trecut inca unul dintre festivalurile de anul aceasta, bifat cu succes de catre mine.
Aflat la prima editie, OST Mountain Fest a fost o evadare. O evadare in natura (Valea Cerbului, Busteni) cu muzica pentru "cunoscatori", cu trupe valoroase ce m-au surprins in mod placut. Din pacate, vremea nu a tinut cu organizatorii astfel incat si vineri si duminica a plouat.
Eu am ajuns la Busteni abia sambata, asa ca am ratat prima zi :-(.
Inainte sa incep sa povestesc despre concert, vreau sa felicit organizatorii pentru alegerea foarte inspirata a trupelor romanesti de la acest festival. Fara nici un dubiu, avem trupe ce se ridica la nivelul celor din afara si dupa o scurta rememorare a a celor vazute in ultimele 2 seri, pot spune ca mi-au placut toate trupele romanesti prezente la festival.
Inopia au deschis ziua a doua de festival, cu al lor symphonic metal ce a adunat metalistii in fata scenei in ciuda soarelui puternic de dupa-amiaza. O trupa bine inchegata, avand o costumatie adecvata de scena si niste compozitii ce nu te pot lasa sa stai deoparte.
Mi-au placut in mod deosebit basista Georgiana (ce are si o voce deosebita) si tobarul Gomez, ce activeaza si in trupa Silver Bullet - pe care i-am vazut acum 2 saptamani la Predeal. Nu stiu daca au in plan un nou album dar eu o sa le urmaresc in continuare evolutia pe scena metal.
Pastrand linia simfonic gotica, au urmat Tiarra din Bucuresti, o alta trupa ce nu imi este straina deloc. Dupa mai multe schimbari ale membrilor trupei, Tiarra pare sa-si fi gasit in sfarsit oamenii potriviti sa asigure echilibrul acestei masinarii metal.
Piesa "Ielele" este incontestabil un imn metal si piesele de pe viitorul album al trupei au fost foarte bine primite de public. Mi-as fi dorit sa vad Tiarra intr-un decor mai intunecat, dar pana atunci o sa ii vad in weekendul viitor la Artmania.
Abigail au fost o surpriza pentru mine, mai ales ca nu ii vazusem in componenta cea noua pana acum (fara vocea feminina). Inteleg ca ei sunt o trupa greu de prins in concert in aceasta perioada fiindca lucreaza asiduu la un nou album, Insomnia.
Ma bucur ca am avut norocul sa ii vad la OST, noul solist vocal a reusit sa transmita publicului starea aceea de melancolie specifica doom metalului. "Sonet" a fost punctul maxim al cantarii Abigail, asa cum era de asteptat.
Cam atat in ceea ce priveste trupele romanesti, sa trecem la cele de peste hotare.
Trupa germana Eisheilig a venit cu o schimbare radicala de stil (in comparatie cu trupele anterioare) dar acest lucru a fost de bun augur. Precis, dur, nemteste..la fix cum trebuie sa sune metalul. Am savurat fiecare piesa a lor, desi muzica respectiva nu imi era catusi de putin familiara.
Eisheilig au fost prima revelatie a festivalului din punctul meu de vedere. Membri trupei pareau foarte prietenosi, am vazut ca au ramas si a doua zi si in ciuda ploii au stat in fata scenei sa admire spectacolul. Cu siguranta sunt o trupa care trebuie aprofundata.
Au urmat croatii de la Omega Lithium care desi mi-au captat privirea la inceput cu costumatiile lor, din punct de vedere muzical nu m-au convins. De unde am stat eu (front row) s-au auzit mult prea tare si nu s-a inteles mare lucru din industrial/gothicul metal ce il prestau.
Cu parere de rau, ei sunt singura trupa de la festival care nu a reusit sa ma faca sa ii aplaud. Deja resimteam si oboseala de peste zi destul de mult.
A urmat in moment cu efecte pirotehnice, asigurat de primaria Busteni. Chiar a fost dragut momentul (asa cum a remarcat si tobarul Eisheilig) dar parca un pic nepotrivit pentru un festival metalic. Daca ar fi fost Rammstein pe scena, altfel ar fi stat lucrurile..:-).
Inca o trupa croata la rand, vorbesc bineinteles despre Ashes you leave. Daca m-ati fi intrebat pe mine, eu pe ei i-as fi pus headliner. O trupa foarte buna, cu experienta a 15 ani de activitate. Au reusit sa alunge orice urma de somn ce ma lovise la trupa anterioara.
L-am remarcat pe chitaristul Berislav care a avut niste solouri superbe si nu pot sa nu mentionez si prezentele feminine ale trupei. Tamara are o voce angelica, ce a fost completata perfect pe alocuri cu vocea colegei ei de la flaut. La un moment dat chiar au cantat in acelasi timp si fetele si basistul si chitaristul solo. Mi-era frica sa nu iasa un haos pe 4 voci dar nu a fost cazul deloc.
Coverul Placebo a fost absolut uimitor, dovada ca de cand am ajuns acasa il ascult obsesiv si nu pot sa trec la nici o alta piesa Ashes you leave sau altceva.
Si am ajuns si la headlinerul de fapt si de drept al zilei a doua, trupa portugheza Ava Inferi. E imposibil sa nu o admiri pe Carmen si sa nu ii raspunzi la zambetele ce le ofera cu atata candoare.
Compozitorul principal al trupei este chitaristul Rune Eriksen, ce a activat si in trupa de black metal Mayhem. Mi-au placut Ava Inferi dar la un moment dat parca totul devenise repetitiv. Nu stiu daca asta a fost parerea generala, dar a fost ciudat ca nu s-a cerut bis, publicului dispersandu-se repede in poiana dupa ce s-au terminat acordurile ultimei piese Ava Inferi. Probabil ca si ora tarzie si-a spus cuvantul..
Revin cu poze si cu pareri din ziua a III-a de festival.
