A doua zi a festivalului a început cu o veche trupă românească, DinUmbră, care a tot trecut prin schimbări și acum e într-o formulă aproximativ nouă, cu Radu Alexandru la voce. Trupa a cântat fără toboșar, cu tobele "pe casetă", cum s-ar zice. De curând trupa a scos un single nou, "The Hunt", pe care l-a cântat și la Quantic cu destul de mult succes, alături de piese mai vechi, bine-cunoscute de fani. A urmat Ciemra din Belarus, cu un black melodic ca la carte, cu membrii îmbrăcați în robe, mascați, cu corpse paint, tot ce trebuie. Trupa e formată în 2019 și are un album lansat, „The Tread of Darkness”, în 2023, de pe care a și cântat piesele. Ca să arate că sunt puși serios pe treaba, vocalista apărut pe scenă și cu o seceră, că tot e toamnă, iar pe fundal au rulat din timp în timp imagini cu diferiți demoni care să întregească atmosfera. Mi-a plăcut ce am auzit și ce am văzut, mai ales faptul că nu au existat momente moarte, a fost bine echilibrat totul pe scenă.
Sinnery din Israel a adus pe scena din Quantic un thrash metal cu influențe death. A fost cu siguranță cel mai rapid și heavy concert al zilei, cu riff-uri distrugătoare, tobe, bass care nu dau voie să te odihnești. Vocalul a încercat să invite publicul la mosh pit, dar nu a avut șanse de reușită, din păcate. Trupa a cântat în întregime cel mai nou e.p. „Below the Summit”, de anul acesta, dar și alte piese mai vechi. Ne-a umplut de energie, mai ales că majoritatea trupelor din festival sunt mai degrabă pe melancolie și depresie tomnatică.
Pilgrimage este o trupă internațională formată din membri ai mai multor alte trupe de gen, iar albumul de debut, singurul de până acum, „Sigil of the Pilgrim Sun”, din 2021, este în continuare unul dintre cele mai bune materiale din ultimii ani. Un doom/death cu pasaje melancolice și versuri care arată deznădejdea este ceea ce oferă trupa, care este pentru a doua oară la Metal Gates. L-au avut invitat pe o piesă pe Daniel Neagoe de la Clouds și prestația live generală a fost bună, doar că parcă nu a scos la suprafață toate calitățile de pe album ale pieselor.
A urmat Machiavellian God care, printre altele, a cântat și o piesă nouă, „Shadows and chains”, care va fi pe noul album, pe care îl așteptăm. Piesa nu sună foarte diferit de stilul cu care ne-au obișnuit băieții, dar ce am auzit mi-a plăcut. Doomerii bucureșteni au fost și de data aceasta pe sentiment și piesele au sunat la fel de bine pe cât mă așteptam. Am avut ocazia să-i văd de mai multe ori în ultimii doi ani și fiecare prestație mi-a relevat noi valențe ale unei trupe talentate. Din setlist nu a lipsit trilogia „Iter”: „Incipit”, „Proseqvitvr”, „Finem”.
Darvaza a rupt scena cu un black metal de toată isprava. După concertul din februarie, tot de aici, din Quantic, știam în mare parte la ce să mă aștept, dar trupa a reușit să-mi depășească speranțele și așteptările. Concertul precedent a fost unul în care trupa a întârziat ore bune din cauza unor probleme cu transportul și nu m-am bucurat chiar la maxim, datorită oboselii și cred că nici trupa nu a dat atunci chiar tot ce putea, îmi dau seama de asta acum, având termen de comparație. Wraath (voce) și Omega (chitară) alături de ceilalți instrumentiști live au cântat de pe cele patru e.p.-uri și de pe albumul din 2022, „Ascending into Perdition”, cu o intensitate de care puține trupe sunt capabile live. Wraath are și mult teatru în gesturi și dramatizează pe scenă, dar o face într-un mod arogant și irezistibil, iar publicul reacționează pe măsură. Mi se pare că piesele lor sună chiar mai bine live decât pe album.
Setlist Darvaza :
Mother of Harlots
Derelict of Passion
The Barren Earth
This Hungry Triumphant Darkness
Towards the Darkest Mystery
Fearless Unfeard He Slept
Gospel of Hate (Celestial Bloodshed cover)
The Silver Chalice
Rotting Christ a revenit în București la Metal Gates. Este una dintre trupele pe care avem ocazia să le vedem des în țara noastră și totuși oamenii vin de fiecare dată în număr mare la concertele grecilor. Dacă nici asta nu dovedește dedicația fanilor pentru trupa lor favorită, atunci nu știu ce ar mai putea-o face. Poate doar faptul că produsele de merch s-au vândut foarte bine și am avut parte de primul și cred că ultimul mosh pit al festivalului, pe la jumătatea concertului foarte intens de alttfel. Momentele amosferice s-au îmbinat bine cu cele extreme.
Trupa a cântat mai ales piese din a doua parte a carierei, din păcate grecii au cam abandonat aproape complet perioada mai gothică a carierei și se concentrează pe albumele tematice, mai bine lucrate, mai apropiate de modernitatea metalului. Ceea ce e foarte bine, dar n-aș refuza un concert cu piesele de început de carieră. Până atunci pot să mai zic că Sakis Tolis&co. au cântat de au lăsat publicul în admirație și această a doua zi de festival a fost și cea cu cel mai numeros public.
Setlist Rotting Christ :
- 666
- Kata Ton Daimona Eaytoy
- Fire, God and Fear
- dub-sag-ta-ke
- Apage Satana
- Elthe Kyrie
- Demonon Vrosis
- Societas Satanas (Thou Art Lord cover)
- Non Serviam
- In Yumen-Xibalba
- Grandis Spiritus Diavolos
- The Raven
- Noctis Era
- The Sign of Evil Existence
- Transform All Suffering Into Plagues
