Cronici / Galerii foto / Interviuri

Cronică de concert Whitechapel în Quantic, 4 iulie 2019

Autor: Ion-Valentin Ceausescu, 7 Iulie 2019

În ultimii ani asistăm la un revival al scenei deathcore/metalcore, atât în USA, cât și în Europa. În România au început (1)Cronic_de_concert_Whitechape_sIFTNGJnd.jpgsă vină trupe etalon din această zonă, cum ar fi Thy Art is Murder sau Emmure, anii trecuți, iar trupele românești capătă vizibilitate. De asemenea, trupe vechi, care au pus bazele acestui stil, au revenit cu albume noi, care reinventează genul și aș zice eu, îl îmbunătățesc pe alocuri.

De exemplu, ultimul album Whitechapel, The Valley, Metal Blade, 2019, aduce nou un sound mai melodic și Phil Bozeman chiar cântă pe unele piese, dovedind că are și voce "normală" destul de bună. Totuși, dacă e să fiu cârcotaș, aș zice că cu trei chitariști m-aș fi așteptat la mai multe riffuri pe acest album. Vocea lui clean îmi sună puțin a Maynard James Keenan (Tool, A perfect Circle) și nu m-a deranjat deloc schimbarea de stil, din contră, pentru ca ceva să rămână în actualitate trebuie să trezească interes în mod constant.

Faptul că în Quantic se întâmplă o grămadă de evenimente de calitate îmi dă speranță că lucrurile nu stau chiar așa rău nici în zona metal, iar acest club devine din ce în ce mai mult un loc de neocolit pentru oricine e interesat de fenomen. A surclasat alte locuri, iar după "decesul" clubului Silver Church, Quantic rămâne cel mai interesant loc pentru concerte și cel mai activ. Concertul Whitechapel de pe 4 iulie, la puțin timp după Cannibal Corpse, a fost unul dintre cele mai așteptate de către mine și nu numai, ținând cont de numărul relativ mare de oameni. Am apreciat faptul că nu au mai fost jetoane și nu a trebuit să mai stau la două cozi pentru a-mi lua ceva de băut.

Seara a început cu recitalul celor de la Crimena, o trupă românească relativ nouă, din Craiova, ale căror piese de pe albumul Chapter One: Divine Betrayel m-au entuziasmat și am devenit curios să-i văd live. Băieții fac un super show, sunt foarte puși pe glume, au fost pe "modul caterincă", dar au știut să facă diferența între momentele de seriozitate și cele de relaxare și mi se pare că le-a ieșit un show bun. Păcat că încă nu se strânse toată lumea. Solistul a aruncat cu CD-uri înspre public, lucru care mi s-a părut interesant, mai ales pentru puștii care le-au prins și care au plecat cu o impresie bună acasă și cu ceva povești de spus.

Nu a mai fost nicio altă trupă în deschidere, așa că pe la 20.15 au urcat pe scenă cei de la Whitechapel, care nu au stat foarte mult pe gânduri și au dat drumul unui show absolut dement, fără prea multe pauze de respiro. Pur și simplu sunt energie pură oamenii, iar piesele lor nu te lasă deloc să stai nemișcat. S-au încins "hore" și alte dansuri populare metal, s-a făcut crowd surfing și în general toată lume s-a simțit bine. Au cântat cele mai cunoscute piese, inclusiv de pe ultimul album și am putut aprecia vocea lui Bozeman și live. Este la fel de bună ca pe album și transmite aceeași emoție atunci când cântă, iar vocea deathcore este pur și simplu incredibilă și versatilă. Mi s-a părut doar că s-a terminat totul prea repede, la 21.30 deja oamenii strângeau sculele de pe scenă, și uitându-mă în jurul meu am observat că multă lume a rămas cam uimită, nimănui nu-i venea să plece, toți așteptam să se mai întâmple ceva. Dar până la urmă showul în sine a fost incredibil și poate timpul trece repede când te simți bine. Urmează Slayer și Enter Shikari.

Setlist Whitechapel:

  1. Brimstone
  2. Forgiveness Is Weakness
  3. Black Bear
  4. The Void
  5. Mark of the Blade
  6. Elitist Ones
  7. Make It Bleed
  8. I, Dementia
  9. End of Flesh
  10. Father of Lies
  11. When a Demon Defiles a Witch
  12. Let Me Burn
  13. Our Endless War

Encore:

  1. The Saw Is the Law


Te-ar mai putea interesa

Calendar evenimente

Newsletter

Completează adresa ta de email pentru a putea primi ultimele noutăţi şi oferte prezente pe site.