Și toamna aceasta, cei de la Quantic au realizat un nou festival menit să aducă împreună mai multe genuri muzicale și, implicit, mai multe tipuri de ascultători, astfel încât lumea să fie mulțumită și să vină cu inima deschisă în clubul de pe Grozăvești. Și în anii trecuți au fost prezente trupe de metal, rock sau chiar formații mai apropiate de zona pop, însă anul acesta majoritatea celor șapte zile de evenimente au fost dedicate muzicii românești. Au existat însă și două zile dedicate metalului extrem, iar eu am decis să particip la ambele. Pe lângă muzică, cei prezenți în Quantic au avut parte și de standuri de merchandise. Au fost acolo Alexandru, de la Beauty of Pain Pain, Dorel Tudor, dar și trupele în sine, care au venit cu diverse materiale. De asemenea, a fost prezentă și asociația O mână de ajutor , care a adus tot felul de obiecte la vânzare: CD-uri, DVD-uri, bijuterii, încălțăminte, cărți și multe altele, într-un soi de târg de vechituri sau consignație muzicală. Mi-a făcut plăcere să cotrobăi printre lucruri și chiar mi-am cumpărat o carte, pentru că n-am putut să mă abțin. Încă visez la acel parfum pe care nu mi l-am putut permite de data aceasta.
Din păcate, criza guvernamentală și cea economică ne afectează pe toți. Din câte am vorbit cu băieții de la standuri, vânzările nu au mai fost la nivelul celor din trecut. Oamenii nu-și mai permit să cumpere decât ceea ce le place cu adevărat sau ceea ce pur și simplu nu pot scoate din minte. Așa că, în afară de carte, mi-am mai cumpărat un singur CD și cam atât, deși mi-aș fi dorit mai multe. Dar, până la urmă, important este că muzica a fost foarte bună. Am avut parte de trupe considerabile și ne-am simțit bine în seara de vineri.
Ziua a cincea de festival a început cu Serement , adică death metal pur și dur, tocmai din Grecia. Băieții sună ca o trupă scoasă direct din anii '90 și nu o spun ca pe ceva negativ, din contră. Este greu să mai faci ceva cu adevărat relevant în zona aceea după ce s-a spus și s-a făcut aproape totul, dar se pare că băieții încearcă, iar în general le și iese. Vocea este foarte apropiată de zona primitivă a death metalului, acompaniată exemplar de restul instrumentelor. Un început de seară exact așa cum trebuie pentru o zi dedicată metalului extrem.
A urmat black metal cu Wormgod , una dintre trupele lui Octav Mediș, ceva mai melodică și mai melancolică decât Akral Necrosis. În peisajul black metalului autohton, numele lui Mediș este unul binecunoscut și apreciat, la fel și vocea sa. Wormgod este o trupă care creează emoție din sunete, te poartă într-o călătorie timp de câteva zeci de minute și te face să uiți pentru o vreme de lumea din jur. Unul dintre momentele speciale ale concertului a fost coverul Dissection, Where Dead Angels Lie , dedicat lui Cronos de la Venom care, potrivit lui Octav, a decis să se întoarcă acasă.
Kephra a mers tot în zona black metalului, dar cu o apropiere evidentă de death metal, într-o zonă care mi-a amintit pe alocuri de Septicflesh, însă fără elementele simfonice grandioase ale grecilor. Prezentarea scenică a fost foarte bună, iar sunetul a fost de partea lor și i-a ajutat să contureze o atmosferă de black/death metal foarte autentică. Este adevărat că, la început, mi s-a părut că oamenii nu sunt încă foarte hotărâți în ce direcție vor să meargă.
Setlistul a inclus piese care au mers în ambele direcții, iar schimbarea dintre ele a fost destul de evidentă. Nu este neapărat un lucru rău, chiar dacă pentru câteva momente am avut impresia că vom merge într-o zonă pe care am mai întâlnit-o la Septicflesh, pentru ca apoi trupa să vireze spre altceva. Cert este că oamenii sunt capabili să ducă un concert foarte bun, plin de riffuri grele. Asta a fost impresia mea: riffuri foarte puternice, dublate de blast beat-uri și de câteva surprize pe care vocalistul le-a scos din pălărie și la care nu mă așteptam. Se vede că are o voce bine lucrată și capabilă să meargă în direcții nebănuite.
Setlistul a inclus piese care au mers în ambele direcții, iar schimbarea dintre ele a fost destul de evidentă. Nu este neapărat un lucru rău, chiar dacă pentru câteva momente am avut impresia că vom merge într-o zonă pe care am mai întâlnit-o la Septicflesh, pentru ca apoi trupa să vireze spre altceva. Cert este că oamenii sunt capabili să ducă un concert foarte bun, plin de riffuri grele. Asta a fost impresia mea: riffuri foarte puternice, dublate de blast beat-uri și de câteva surprize pe care vocalistul le-a scos din pălărie și la care nu mă așteptam. Se vede că are o voce bine lucrată și capabilă să meargă în direcții nebănuite.
Sear Bliss din Ungaria este o trupă pe care îmi doream mult să o revăd, după concertul de acum doi ani, tot în Quantic, la Qfest. Ungurii abordează un black metal mai special, epic, iar trombonul adaugă un aer măreț muzicii lor. Trupa a cântat într-un stil grandios și a ales melodii care să te ducă puțin către toamna târzie, dar și către anotimpul rece care urmează. Au cântat de pe Phantoms, album de excepție care împlinește 30 de ani, dar și de pe alte materiale ale trupei. Oamenii știu să cânte live, au o prezență scenică minunată și îmi pace că-i oferă spațiu trombonistului pentru a se exprima.
Albumele pe care cei de la Sear Bliss le-au scos de-a lungul anilor completează tabloul unei formații care muncește constant și care și-a creat propriul sound într-o lume muzicală destul de complicată și care nu permite întotdeauna foarte multă inovație. Mi s-a părut că ora dedicată celor de la Sear Bliss a trecut foarte repede. Nici nu mi-am dat seama când s-a terminat concertul. Mi-a plăcut, de asemenea, că o piesă de pe cel mai nou album i-a fost dedicată lui Cronos, cel care, după cum spunea Octav Mediș, a hotărât să se ducă acasă.
Albumele pe care cei de la Sear Bliss le-au scos de-a lungul anilor completează tabloul unei formații care muncește constant și care și-a creat propriul sound într-o lume muzicală destul de complicată și care nu permite întotdeauna foarte multă inovație. Mi s-a părut că ora dedicată celor de la Sear Bliss a trecut foarte repede. Nici nu mi-am dat seama când s-a terminat concertul. Mi-a plăcut, de asemenea, că o piesă de pe cel mai nou album i-a fost dedicată lui Cronos, cel care, după cum spunea Octav Mediș, a hotărât să se ducă acasă.
Vulture Industries este o trupă care știe să facă spectacol și să creeze atmosferă. Ei cântă o muzică destul de complicată, dar reușesc să o facă să pară ușoară și să o transforme într-un adevărat show. Au și câteva pasaje în fiecare piesă care par că se leagă între ele într-o poveste, de parcă totul ar fi o narațiune muzicală. De asemenea, carisma vocalistului este evidentă și oferă un plus considerabil spectacolului. Din punct de vedere muzical, trupa este foarte specială, iar la fiecare ascultare a albumelor lor îmi dau seama cât de bine sunt lucrate piesele și câtă inspirație, muncă și dedicație trebuie să fi fost puse pentru ca astfel de bucăți muzicale să ajungă să existe.
De-a lungul show-ului, vocalistul a avut mai multe momente speciale. La un moment dat ne-a spus că vulturul nu bea suc și a gustat dintr-o sticlă de vin. A cântat folosind lumina unei lămpi, a coborât în public și a dansat cu oamenii. Practic, a făcut un spectacol complet, în timp ce colegii săi de trupă s-au ocupat de partea muzicală și instrumentală. Și este impresionant faptul că vocea lui a rămas extrem de bună, în ciuda faptului că s-a agitat constant, a dansat, s-a plimbat prin public și a făcut tot felul de gesturi neașteptate. Cu toate că i-am văzut în urmă cu puțin timp, tot la Quantic, acum doi ani, îmi era dor să-i văd din nou pe scenă și să mă bucur de piesele pe care le-au scos și pe care le cântă.
De-a lungul show-ului, vocalistul a avut mai multe momente speciale. La un moment dat ne-a spus că vulturul nu bea suc și a gustat dintr-o sticlă de vin. A cântat folosind lumina unei lămpi, a coborât în public și a dansat cu oamenii. Practic, a făcut un spectacol complet, în timp ce colegii săi de trupă s-au ocupat de partea muzicală și instrumentală. Și este impresionant faptul că vocea lui a rămas extrem de bună, în ciuda faptului că s-a agitat constant, a dansat, s-a plimbat prin public și a făcut tot felul de gesturi neașteptate. Cu toate că i-am văzut în urmă cu puțin timp, tot la Quantic, acum doi ani, îmi era dor să-i văd din nou pe scenă și să mă bucur de piesele pe care le-au scos și pe care le cântă.
Și de data aceasta au venit și cu merchandise, iar câteva dintre modelele de tricouri erau foarte faine. Numai că deja aveam destule și, cum spuneam, economia nu este tocmai în cea mai bună formă în momentul de față. Vulture Industries a dovedit încă o dată că este o trupă care trebuie văzută live și că știe să-și pună muzica în valoare prin spectacol. Sunt sigur că cele câteva sute de persoane venite la Quantic au avut parte de un show pe cinste.
