Anul trecut Amorphis a lansat cel de-al 12-lea album din carieră, Under The Red Cloud, iar cu ocazia aceasta au pornit într-un turneu alături de trupa grecească Poem și de olandezii de la Textures. Aseară, 3 aprilie, au concertat și în București, la Arenele Romane, sub un cort încălzit. Porțile s-au deschis la ora 19.00, iar la 19.30 Poem a urcat pe scenă. Organizarea concertului a fost una bună, cortul a fost prevăzut cu ieșiri de urgență și a fost păzit. A existat un spațiu amenajat pentru fumători și nu au fost incidente de nici un fel. Arenele nu au fost pline, dar cel puțin odată cu intrarea pe scenă a trupei Amorphis s-a strâns multă lume. Ce m-a mirat, pe de o parte, e că nu au fost mosh-pitturi, crowd surfing, wall of death sau alte „dansuri” des întâlnite la concertele metal, mai ales că melodiile trupei Textures îmbină la așa ceva. Dar atmosfera generală a fost una foarte bună și am văzut pe de o parte mulți tineri, fani mai noi Amorphis, și probabil mulți fani Textures, dar și oameni trecuți de jumătatea vieții, care au crescut cu Tales From The Thousand Lakes (1994), albumul emblematic al trupei.
Poem este o trupă de progressive/alternative/grunge metal (după cum am aflat de pe pagina lor oficială) care are la activ două albume, The Great Secret Show, din 2008, debutul lor, și Skein Syndrome, care a fost lansat pe 18 martie anul acesta. Aseară au cântat mai multe piese de pe acest nou album și am fost plăcut surprins să văd că erau câțiva oameni care cântau vers cu vers piesele trupei. Ca prezență scenică, grecii se prezintă excelent. Plini de energie, se observă că l place foarte mult să fie pe scenă. Nu îi ascultasem până aseară și a fost o bucurie pentru mine să descopăr o trupă căreia îi văd un viitor în scena metal, dacă vor continua să cânte cu atâta pasiune. Amorphis a făcut o alegere bună atunci când i-a chemat să meargă cu ei în turneu.
Pe Textures îi ascult de ceva vreme și îmi doream mult să-i văd live. Din punctul meu de vedere e una din cele mai bune trupe de metal modern la ora actuală. Combinația de metalcore, death metal progresiv și groove este una câștigătoare pentru ei și cântate live, piesele lor nu îți dau voie să stai nemișcat. Băieții au scos până acum cinci albume, cel mai nou fiind Phenotype (2016), cel de pe care au și cântat cele mai multe piese. Daniël de Jongh, vocalul trupei, este o prezență carismatică și îmi place cum face trecerea de la growl la voce clean. Nu mulți reușesc să facă trecerea aceasta în mod strălucit sau cele două feluri de a cânta nu se îmbină cum trebuie. Textures a început concertul cu Drive, piesă de pe albumul Drawing Circles din 2006, a urmat Regenesis, de pe același album și au continuat cu New Horizons și Shaping a Single Grain of Sand de pe albumul nou. Au cântat apoi piese și de pe celelalte albume și au încheiat, în mod extrem de brutal și de energic, cu Laments of an Icarus de pe albumul Silhouettes din 2008. Cele 50 de minute au trecut mult prea repede. Aș merge oricând la un nou concert Textures!
Setlist Textures:
- Drive
- Regenesis
- New Horizons
- Shaping a Single Grain of Sand
- Awake
- Zman
- Timeless
- Singularity
- Laments of an Icarus
Pe Amorphis îi văd pentru a doua oară (prima dată în 2011) și știam la ce să mă aștept. E o trupă pe care o ascult cu o înnoită plăcere și, spre deosebire de mulți fani, cred că albumele noi sunt la fel de bune ca cele de la începuturi, când erau mai puțin melodici, fără pasaje clean. Au un sound ușor recognoscibil și noul album, Under The Red Cloud, este unul din cele mai bune din ultimii ani. În plus, Tomi Joutsen, vocalul din 2005 al trupei, știe să facă un show fantastic și growl-ul lui este unul din preferatele mele. Nu zic că Pasi Koskinen, vocalul anterior a trupei nu este bun, în timpul lui au ieșit câteva albume de top, dar Tomi Joutsen parcă se potrivește mai bine. Evident, e o remarcă personală și nu am văzut niciodată Amorphis live cu Pasi Koskinen, dar ce voiam să subliniez e că de câțiva ani încoace, Amorphis parcă au renăscut și noul album este unul din cele mai bune albume ale anului trecut.
Au început cu Under the Red Cloud, piesa omonimă a noului album și încă din primele minute mi-am dat din nou seama de ce continui să merg la concerte metal: pentru atmosfera extraordinară pe care o creează trupele bune și pentru sentimentul de unitate pe care îl am în cele câteva ore cât durează recitalurile. Timpul pare că încetinește și mintea mi se golește de probleme. Ascult muzică, mă mișc, cânt odată cu trupa și în jurul meu sunt oameni care fac același lucru.
Amorphis au cântat mai mult piese de pe ultimul album și de pe Circle (2013), dar au mers și mai departe în timp pe albume ca Tales From The Thousand Lakes, piesa Drowned Maid pe care a cântat și Tomi Koivusaari, vocalul original Amorphis, care acum este doar chitarist, sau de pe Elegy, piesa On Rich and Pour. Au acoperit majoritatea albumelor și la bis au cântat piesele cele mai cunoscute și mai răspândite, Silver Bride și The Smoke, împreună cu Death of a King, de pe noul album. A fost unul din primele concerte importante ale lui 2016, urmează multe trupe bune, mari, și chiar dacă vin destul de des în România, unde au mereu succesul garantat la public, cei de la Amorphis merită văzuți de fiecare dată.
Setlist Amorphis
- Under the Red CloudSacrifice
- Bad Blood
- Sky Is Mine
- The Wanderer
- On Rich and Poor
- Drowned Maid
- Dark Path
- The Four Wise Ones
- Silent Waters
- My Kantele
- Hopeless Days
- House of Sleep
- Encore:
- Death of a King
- Silver Bride
- The Smoke
