Există trupe care vor fi întotdeauna iubite și așteptate de cei care le-au descoperit și au înțeles cât de speciale și importante sunt. Chiar dacă se întâmplă să ia pauze, chiar dacă, din nefericire, unii membri trec în lumea cealaltă sau componența se schimbă, chiar dacă nu au mai scos albume de ani buni, ele rămân, pentru un număr mare de oameni, la fel de relevante și de capabile să aducă bucurie prin muzica lor. Una dintre aceste trupe este Savatage. Știu că nu are o comunitate uriașă de fani în România, însă cei care au ascultat măcar un album al formației și-au dat seama că au de-a face cu o trupă specială, care nu merge pe cărări bătătorite și care are ceva doar al ei. Savatage a lansat câteva albume remarcabile, greu de încadrat într-un singur gen, fiindcă îmbină heavy metal-ul, power metal-ul și influențele progresive într-un mod firesc. Toate acestea oferă imaginea unei formații pentru care muzica reprezintă cea mai frumoasă și mai personală modalitate de exprimare, o trupă care, cu fiecare apariție discografică, a încercat și, de cele mai multe ori, a reușit să facă ceva diferit față de albumul precedent.
Sincer, nu mai știam nimic despre trupă. Credeam că este de mult istorie, mai ales că membrii ei sunt implicați în alte proiecte importante și cunoscute, precum Trans-Siberian Orchestra sau Jon Oliva's Pain. Vestea că s-au reunit pentru câteva concerte m-a luat însă prin surprindere, iar bucuria a fost cu atât mai mare când am aflat că vor ajunge și în România. Este adevărat că au venit fără Jon Oliva, care este bolnav, însă chiar și cu Zak Stevens la voce trupa a sunat excelent.
În ultima vreme nu prea mai ascultasem Savatage, recunosc, însă săptămâna aceasta am reluat albumele mele preferate și m-am pregătit pentru seara care urma să vină. Știam că Arenele Romane nu vor fi pline, întrucât doar un număr relativ mic de români ascultă Savatage, însă m-am bucurat să găsesc o atmosferă cu adevărat specială, creată de oameni care chiar cunosc trupa și care s-au bucurat să asiste la primul concert al acesteia în România, într-un loc atât de frumos precum Arenele Romane din București.
Cei de la BestMusic Live și Metalhead au făcut o treabă excelentă. Organizarea chiar a fost ceea ce trebuie. Zona de Circle A a fost ceva mai mică de această dată și nici nu au fost cozi foarte mari, iar prețurile au rămas într-o zonă decentă. Trupa a venit cu tricouri, hanorace și alte obiecte de merchandise, astfel că fanii chiar au avut de unde să aleagă. Și formația din deschidere, binecunoscuta Trooper , a venit pregătită pentru fani. Este o senzație foarte plăcută să participi la un eveniment atât de intim, dedicat cunoscătorilor, și să vezi această revărsare de bucurie pe care oamenii au avut-o atunci când au urcat pe scenă cei de la Savatage.
Una dintre cele mai iubite trupe românești, Trooper , a deschis concertul celor de la Savatage și, de altfel, nici nu se putea altfel. Nu puteau lipsi tocmai ei de pe scenă la un asemenea eveniment. Nu mai fusesem de ani buni la un concert Trooper, întrucât, sincer, ultimele lor albume nu m-au impresionat foarte mult. M-am bucurat însă să redescopăr o formație cu adevărat profesionistă, care știe să-și țină publicul aproape, care a trecut prin multe perioade dificile și care continuă să urce pe scenă cu aceeași energie și determinare.
Sunetul a fost foarte bun, vocea lui Coiotu a fost, ca întotdeauna, la înălțime, iar Balaurul și ceilalți instrumentiști au demonstrat încă o dată cât sunt de pricepuți. Membrii trupei au fost bucuroși și au mulțumit publicului care a venit să-i vadă înainte de concertul Savatage. Coiotu a vorbit constant între piese, s-a adresat fanilor, a făcut glume, a menținut o atmosferă caldă și prietenoasă și a subliniat faptul că fanii Trooper formează o mare familie.
Setlistul a fost alcătuit în principal din piese noi, însă nu au lipsit nici câteva melodii de la începutul carierei. Pe mine m-a uns pe suflet mai ales coverul după Tudor Gheorghe – Maturizare.
După o scurtă pauză, timp în care s-au făcut ultimele pregătiri și au mai sosit câteva sute de oameni, americanii au urcat pe scenă. Savatage a început în forță, după intro, cu Dead Winter Dead, apoi a continuat cu Jesus Saves, o piesă oarecum atipică pentru ei, dar care are un riff principal superb, o adevărată bucurie de ascultat live.
Timp de aproape două ore, trupa a interpretat piese de pe aproape toate albumele și a cântat nu mai puțin de 19 melodii, ceea ce mi s-a părut impresionant. Cele mai multe trupe nu depășesc 14-15 piese într-un concert, iar ei au ajuns aproape de 20. Să nu uităm că multe dintre aceste compoziții depășesc cinci sau chiar șase minute.
Cu toate acestea, am avut impresia că fiecare moment petrecut pe scenă a fost o plăcere pentru ei și că nici nu se așteptau să fie primiți atât de frumos și cu atâta căldură. Nu știu cât de multe cunosc despre această parte a lumii, câți fani au aici sau care este impactul muzicii lor, însă cred că au fost plăcut surprinși și au promis că se vor întoarce cât mai curând pentru un nou concert.
Zak Stevens este vocea de pe albumul meu preferat al trupei, Edge of Thrones, lansat în 1993, și chiar dacă, pe alocuri, s-a simțit lipsa lui Jon Oliva, cred că actuala formulă are încă suficientă energie și determinare pentru a aduce în fața fanilor, într-un mod cât mai convingător, piese pe care mulți dintre noi nu credeam că le vom auzi vreodată interpretate live.
Îmi place foarte mult la Savatage faptul că reușește să creeze ceva greu de definit: acea combinație de voci care se suprapune peste instrumente și riffuri, formând un cor și o atmosferă aparte. Piesele sunt suficient de complexe încât să te captiveze de la primul până la ultimul minut. Fiecare melodie a fost însoțită de imagini proiectate pe ecranul din spatele scenei, lucru care a adăugat un plus de spectacol.
A existat și un moment emoționant: un mesaj video din partea lui Jon Oliva și o înregistrare cu Believe, interpretată de el la pian. Astfel, poți spune că trupa ne-a purtat prin întreaga sa istorie, scoțând la suprafață atât energia care a consacrat-o, cât și emoțiile profunde, fiindcă Savatage are și piese care se adresează direct celei mai sensibile părți a sufletului.
Tot ce mai pot spune este că a fost o seară deosebită, care a meritat pe deplin așteptarea. Sper din tot sufletul că oamenii se vor ține de cuvânt și vor reveni cât mai curând cu un nou concert în România. Chiar dacă nu este o trupă care umple stadioane, din păcate, are fani dedicați și povestea lor încă nu s-a încheiat!
Setlist Savatage :
- Morphine Chil.
- Dead Winter Dead
- Jesus Saves
- Taunting Cobras
- Tonight He Grins
- Lights Out
- Handful of Rain
- Chance (Mesaj video / moment Jon Oliva)
- Temptation Revelation
- Prelude to Madness
- Sirens
- Strange Wings
- Power of the Night
- This Is the Time
- Wake of Magellan
- Believe
- Gutter Ballet
- Edge of Thorns
- Hall of the Mountain King
