Cronică de concert Till Lindemann la Romexpo, 4 decembrie 2025

Autor: Ion-Valentin Ceausescu, 9 Decembrie 2025

Cei mai mulți dintre copiii anilor '90 au crescut, pe lângă alte trupe, și cu Rammstein, una dintre cele mai populare formații chiar și printre cei care nu ascultă metal, dar bagă un Ich will la beție. Estetica trupei, videoclipurile șocante, prestațiile live din ce în ce mai complexe și mai costisitoare au adus milioane de fani nemților. La un moment dat, Till Lindemann, liderul trupei, a vrut să urmeze și o carieră solo, așa că l-a cooptat pe Peter Tägtgren de la Hypocrisy și Pain pentru un proiect numit foarte elegant și semnificativ Lindemann. Supergrupul a scos până acum două albume, Skills in Pills (2015) - în engleză și F&M (2019) - în germană. Totuși, Till a vrut să meargă și mai departe după plecarea din trupă a lui Tägtgren, așadar a continuat sub numele Till Lindemann și a mai scos un album în 2023, intitulat Zunge. Cu acest proiect neamțul a pornit într-un turneu intitulat Meine Welt cu care a ajuns și în România, la București, la Romexpo, în Pavilionul A.

Am făcut această foarte scurtă istorie a "ăluia de la Rammstein", fiindcă vreau să subliniez o idee. El mereu a fost pasionat, cel puțin în ceea ce privește aparițiile live (dar scandalurile sexuale confirmă și aspectele interioare ale personalității sale) de shock rock, de pornografie, de BSDM, de grotesc, de circ, de răsturnarea valorilor, de gesturi controversate etc. Cu Rammstein s-a mai domolit din anumite puncte de vedere, fiind totuși o trupă care ajunge la mase mult mai mari, așadar cu proiectele solo a continuat să își ducă la îndeplinire și alte fantezii concertistice și mai ales vizuale. În deschidere a cântat Aesthetic Perfection , un proiect muzical electronic american-austriac creat de Daniel Graves în 2000 și cu opt albume la activ. Ambele trupe au avut merch, la prețuri mai mici decât mă așteptam, dar tot mari pentru România. Totuși, oamenii au cumpărat, chiar și eu am luat un poster. N-au avut CD-uri, doar tricouri, hanorace, șepci, căciuli etc. Nimic deocheat, sau cel puțin nu am văzut eu.

Aesthetic Perfection a urcat pe scena de la Romexpo și a cântat în fața unui public foarte numeros, erau deja mii de oameni strânși sub marea cupolă și continuau să vină. Eu am ajuns cam la un sfert de oră după începutul recitalului, dar am prins destule piese. Știam trupa, am ascultat de-a lungul vremii multe piese de-ale lor, m-am uitat și la videoclipuri, unele cu multe scene controversate. Nu e de mirare că Lindemann i-a chemat pe oameni să cânte cu el și trupa lui în turneu. Lumea s-a mișcat pe ritmurile electonice și sunetul a fost excelent, la fel ca și la trupa serii. Nu știu exact ce au făcut, ce au calculat sunetiștii, dar nu am mai auzit de multă vreme un sunet atât de clar la un concert. Au venit costumați și au cântat piese precum S E X, Rhythm + Control, Into the Void, Summer Goth, We Bring the Beat, Gods & Gold, Love Like Lies

Till Lindemann și a lui trupă formată mai ales din tipe care, pe lângă abilitățile artistice și muzicale, arătau și foarte bine a început show-ul, la 21.16, precizie nemțească. Cortina imensă pe care scris cu litere chirilice Kill Till a căzut și a început nebunia. Înțeleg de ce a fost un concert interzis celor sub 18 ani și de asemenea înțeleg și fascinația oamenilor care au venit poate cu întrebarea în minte oare ce va face? Fiecare piesă a avut scenografia ei specială, cu imagini pe ecranul din spate, imagini erotice, pornografice, grotești, cu fobii, provocatore pir si simplu prin natura lor bizară, fragmente de prin videoclipurile deja cunoscute de fani etc. Am văzut o grămadă de organe sexuale feminine și masculine și, pe scenă, au fost mereu oameni în diferite costume, unele blasfemiatoare (precum călugrițele grase care dansau din fund pe piesa Fat ) cele mai multe fetișizate. Toată suita de grotesc, erotism și de șoc la care s-a putut gândi a fost prezentă: apă (sper) peste public din țâșnitoare pe Golden Shower, torturi și șampanie aruncate peste public, obiecte de igienă intimă sau peștișori scoși direct din chiloți de către toboșar și aruncate și ele în public, o scenă de analiză anală, care la fel s-a termint cu scoaterea de obiecte aruncate publicului și multe altele.

Mereu se întâmpla ceva pe scenă, mereu ceva legat de vreo fantezie, așa că la un moment dat a devenit repetitiv. A fost interesant când Till Lindemann s-a plimbat peste public într-un balon gonflat și au fost deosebite și cred că foarte greu de executat micările, dansul la bară ale fetei de la clape. Pe lângă partea erotică evidentă, chiar am admirat dexteritatea ei. Muzical vorbind, trupa este mai soft decât Rammstein, vocea lui Lindemann este la fel de bună precum o știam din Rammstein și, după cum ziceam, sunetul a fost extraordinar, aproape că mă gândeam că ceva nu e în regulă, că bagă de pe CD, dar nu a fost cazul. Till Lindemann a cântat și o baladă în stilul său, acompaniat de cele două dansatoare permanente, mai mai mult dezbrăcate. Nu pot zice că nu mi-a plăcut, fiindcă a fost o experiență în multe sensuri și o dată în viață merge, dar ar trebui să treacă ceva timp pentru a mă mai duce din nou la un concert de-al său și mi-ar plăcea să revină Peter Tägtgren, lucru care nu cred că se va întâmpla. La cei peste 60 de ani, omul de la Rammstein se ține foarte bine și nu pare că vrea să se oprească prea curând.

Setlist Till Lindemann :