Intresant este că în acest turneu, trupa a prezentat două piese noi Instant Psalm și Zero Sum, care au putut fi auzite și în concertul de aseară. Acest lucru mă face să cred că The Smile nu mai e doar un proiect, ci o trupă în toată regula, de care vom mai auzi. Poate cei doi muzicieni au vrut să ia o pauză de la Radiohead și să se îndrepte spre alte teritorii muzicale, care poate nu s-ar fi potrivit cu arta și renumele celebrei trupe. În plus, cei care spera că vor auzi măcar o piesă de-a acestei trupe au fost dezamăgiți. În afară de piesele The Smile trupa a mai inclus doar o piesă solo de-a lui Thom Yorke, Feeling Pulled Apart by Horses. Nu a fost așadar nici concert Radiohead, nici Thom Yorke, ci The Smile, o trupă care deja are multă atitidine, o viziune proprie, piese bine compuse și pe scenă apare bine coagulată. În afară de cei trei, a mai fost pe scenă și un saxofonist. A fost destul de multă lume și concertul a fost chiar lung, cuprinzător, a existat și merch din belșug.
Concertul de aseară al trupei The Smile a început pe la 20.30, când soarele se mai potolise și după ce, în deschidere, englezul James Holden, alături de un saxofonist, ne-au încântat cu o muzică electronică extrem de bună, dreamy, dar și energică pe alocuri, cu multe momente la înălțime, foarte potrivită pentru a pune lume în mișcare și pentru a ne pregăti de ceea ce avea să urmeze. James Holden a mixat și el destul de mult, începând cu ora 19.00 și a fost apreciat de către public. Cei de la The Smile au început cu piesa eponimă a celui mai nou album și au continuat cu piese de pe ambele, alternând din când în când. Nici Thom Yorke, nici ceilalți nu au fost prea vorbăreți, au lăsat, cum se spune, muzica să vorbească pentru ei. Nu am apucat să aprofundez cele două materiale discografice al trupei, așa că multe dintre piese erau pentru mine aproape noi și pur și simplu m-am lăsat în voia ritmurilor.
S-a auzit bine și din spate, unde am stat, cu toate că nu prea am văzut bine ce se întâmplă pe scenă. Totuși, am putut să văd un Johnny Grenwood aflat în lumea lui, care a rupt practic, fiind complet transpus în muzica pe care o scoteau instrumetele sale și un Thom Yorke care a schimbat constant chitarele și de câteva ori a atacat și clapele, care sunt o componentă importantă a acestei trupe și care dau uneori tonul pieselor. Tobele sună pe unele piese ca și cum aproape ar fi în surdină și la fel a fost și aseară, dar foarte coerent și de-a dreptul surprinzător. Vocea liniștită a lui Yorke, care a sunat extraordinar, și sunetele de chitară ale lui Greenwod fac o treabă bună împreună, creând practic ritmuri de art rock sau anti rock, așa cum au mai fost numite. Totuși, unele piese sunt dansabile și ies din zona aproape jazzy în care se învârt de obicei. Am simțit multă bucurie de pe scenă și în public, am plecat încărcat de o energie pozitivă extraordinară, conștient că am fost la un mare concert al unei trupe care nu și-a propus altceva decât să ne încânte cu o muzică excelentă.
Setlist The Smile :
- Wall of Eyes
- The Opposite
- Speech Bubbles
- A Hairdryer
- Colours Fly
- Skrting on the Surface
- Instant Psalm
- Thin Thing
- Don't Get Me Started
- Friend of a Friend
- Zero Sum
- Read the Room
- We Don't Know What Tomorrow Brings
- Teleharmonic
- Pana-Vision
- Under Our Pillows
- You Will Never Work in Television Again
- Bending Hectic
- The Same
- The Smoke
- Feeling Pulled Apart by Horses (Thom Yorke song)
- You Know Me!