Una dintre cele mai populare trupe ale ultimilor ani, cu o creștere semnificativă atât în numărul vizualizărilor videoclipurilor, cât și în ceea ce privește numărul de concerte, invitațiile la festivaluri din ce în ce mai mari și mai smnificative și numărul de fani care plătesc bilet pentru a o vedea live este The Hu. Trupa mongleză a fost formată în 2016 și până acum a scos doar două albume, The Gereg din 2019 și Rumble of Thunder din 2022, însă ambele a fost primite cu bine de către public și critici și se poate lăuda cu un mare succes. Cred că o parte din acesta se datorează faptului că trupa încorporează elemente tradiționale din cultura mongolă, precum instrumente specifice morin khuur (vioara mongolă), tovshuur (chitară mongolă), tumur khuur și tsuur (flaut), teme derivate din istoria și mitilogia lor sau celebrul throat singing (cântatul din gât). În plus, ei cântă în limba lor și o parte din versuri sunt poezii populare sau imnuri de război. Chiar dacă ei au numit "hunnu rock" stilul lor muzical, este de fapt un folk metal cu multe elemente de heavy metal traditional. Cert este că oamenii sunt pe val și iată că au ajuns și la noi în țară, la București, la Arenele Romane, într-un concert organizat de către cei de la Emagic. Cu doi ani în urmă trupa a rupt scena la Electic Castle. Și de data aceasta a fost multă lume, câteva mii de oameni, care s-au luptat cu căldura pentru a lua parte la concert. Trupa a venit și cu ceva merchandise, tricouri mai ales, la preturi destul de bune. În deschiderea concertului au fost cei de la Sur Austru, trupă românească binecunoscută și care cred că se potrivește, fiind tot in zona de folk metal, dar de data asta ceva mai heavy. Nu a plouat, după ora 20.00 s-a și răcorit, sunetul chiar a fost bun din toate locurile pe unde m-am plimbat s-a auzit bine, așa că pot spune că organizatoric a fost foarte bine.
Sur Austru este deja una dintre trupele de referință din undergroundul românesc și o trupă car în puțini ani a reușit să ascoată trei albume calitative și care au prins la public destul de bine. Trupa a cântat de multe ori în București și am avut ocazia să o ascult de câteva ori live, așadar știam la ce să mă aștept. Totuși, de data aceasta a venit cu o surpriză, în persoana lui Ștefan Buvnitz Zaharescu, membru pe la începuturi, care s-a întors în trupă, nu știu dacă doar pentru acest concert sau permanent. Cert este că Buvnitz a revenit în muzică, a prelat postul de vocalist la Roadkillsoda și acum una dintre voci și la Sur Austru. El a mai cântat și în alte trupe în trecut, așadar știam ce poate, și nici acum nu a dezamăgit, din contră. Vocea lui e ca turnată pe piesele Sur Austru și încă duce bine pe voce growl. Trupa a cântat pe soare, cee ce poate fi un dezavantaj, dar băieții s-au descurcat bine și au avut un răspuns pozitiv din partea publicului. S-a auzit bine, piesele au fost alese pe sprânceană și astfel că pot spune că ne-am bucurat de un concert chiar fain.
Pe cei de la The Hu i-am descoperit acum câțiva ani și m-a atras insolitul lor, așa cum mă atrag în general trupele care ies din tipar. Totuși, de abia anul trecut am ascultat mai mult și mai activ ceea ce cântă ei. Am dat play celor două albume ale lor și am descoperit o muzică plăcută urechii, care combină mai multe influențe clasice, dar au și acel element care face diferența. Fără a fi un fan die hard, totuși am avut destul de mari așteptări de la acest concert, mai ales că cei care au mai fost la ei i-au lăudat cu asupra de măsură. Știam de la început că o să cânte în jur de o oră și puțin, întrucât este extrem de dificil acel thoat singing și dacă se exagereză poate duce la probleme cu corzile vocale, dar totuși oamenii cu cântat destule piese.
Înainte ca ei să urce pe scenă a apărut Genghis Han, sub forma unei statui gonflabile uriașe, personaj istoric controversat, care este totuși extrem de important pentru ei. Apoi scena s-a umplut cu opt muzicieni, dintre care doar patru sunt membri, ceilalți fiind doar live members. Și s-a auzit contribuția lor, întrucât fiecare sunet a fost clar, instrumentele tradiționale au ieșit în evidență atunci când a fost necesar, dar nici chitarele sau tobele n-au fost mai timide. Au fost câteva momente superbe, precum piesele Wolf Totem sau Yuve Yuve Yu, dar marea surpriză pentru mine a fost coverul după The Trooper de la Iron Maiden, care a fost cântat în limba lor și adaptat și instrumentelor tradiționale. Oamenii chiar fac un show live impresionant, se dedică trup și suflet și fac o atmosferă deosebită. Nu cred că a plecat nimeni dezamăgit de acest concert, din contră. Pentru mine a fost o experiență live pe măsura așteptărilor.
