La fel ca foarte mulți dintre cei prezenți aseară în clubul Quantic, am auzit recent de artista SUN, pe numele ei Karoline Rose Sun, de origine franco-germană, cunoscută mai ales pentru că ar fi inventat ceea ce se numește brutal pop, odată cu e.p-ul cu același nume lansat în 2020, urmat de Brutal Pop II în 2023. Înainte să cânte sub această titulatură, ea a făcut parte și din trupa de death metal Psychobolia și a participat la mai mult concursuri televizate dedicate muzicii. În plus, joacă și în filme, scrie literatură, este un artist cu multiple talente. Toate acestea le-am aflat destul de recent, după ce am văzut că va avea un concert în Quantic și mi s-a părut interesant conceptul de brutal pop, care de fapt e o combinație de metal extrem cu elemente pop și chiar nu pot să afirm că ea este prima artistă care face acest lucru, întrucât mai sunt atâta (mă gândesc doar la mai cunoscuta Poppy), dar se poate ca ea să fi venit cu numele. Cert este că în momentul în care am început să ascult chiar m-a prins și am descoperit o artistă extrem de talentată și care are alături de muzicieni excelenți. Dacă ești fan al metalului modern, cu multe breakdown-uri, al pedalei duble, dar și al elementelor de pop mai puțin mainstream atunci sunt mari șase să-ți placă ceea ce cântă SUN. Înainte de concertul de aseară din clubul Quantic, organizat de către club, trupa a mai cântat și în Sibiu, la festivalul Focus in the Park și înțeleg că nu este pentru prima dată la noi în țară. După concertul de aseară chiar îmi doresc să mai revină, mai ales că acum am descoperit-o mai bine și, din păcate, nu a fost atâta de multe lume pe cât ar fi meritat. Dar e de înțeles, sunt atâtea evenimente și SUN e de nișă, dar poate la următorul concert vor fi mai mulți oameni, fiindcă merită. În deschidere au fost două trupe românești, Lunatic și June Turns Black, foarte diferite între ele și a existat și merchandise pe care oamenii interesați au putut să-l cumpere. De exemplu cei de la June Turns Black au mai adus un model nou de tricou pe care nu-l știam, iar SUN a venit cu cele două e.p.-uri în format fizic și cu un tricou.
Prima trupă a serii a fost Lunatic, care a început în jur de ora 20.00 și care s-a întors după 3 ani în Quantic, după cum a declarat vocalul. Sincer să fiu, nu știam trupa, dar am fost deschis, așa cum sunt de obicei. O să încep cu părțile pozitive. Lunatic este o trupă formată din muzicieni talentați, fără doar și poate, și unele melodii sunt bune, precum Omul din stele, piesa care dă numele albumului de debut, lansat anul trecut, sau Cine ești tu?, piesă pe care au cântat-o în premieră live și la care vor filma un videoclip. Și au mai fost câteva piese care mi-au plăcut, precum cea de dragoste, adică Marțiana, fiindcă toate trupele trebuie să aibă o melodie de dragoste, așa cum a zis vocalul, dar acum trec și la aspectele mai puțin pozitive.
De exemplu, piesa așa-zisă patriotică și care se voia amuzantă, mie mi s-a părut extrem de proastă și s-a mai lăsat și cu o horă, ceea ce a fost amuzant, dar dacă nu ești E-An-Na sau Bucium, unde elementul folcloric este integrat așa cum trebuie, atunci poate ieși cel puțin ciudat. Să nu mai zic că uneori poate ar fi fost mai bine să cânte și atât, fără să mai vorbească între piese. Nici sunetul nu i-a ajutat mereu, dar în general a fost O.K. și am apreciat încercările trupei de a include publicul, care au fost pe jumătate reușite. Una peste alta, trupa e talentată, dar poate ar fi bine să se hotărască în ce direcție merge, spre un rock alternativ a la Byron sau Om la Luna sau spre altceva.
June Turns Back își continuă ascensiunea, fiind una dintre trupele cele mai bune din underground-ul românesc, mai ales pe partea de metalcore. De curând i-am putut vedea pe bucureșteni la R.E.F. , unde au făcut un mega show și trupa va concura peste câteva zile la Posada Rock, alături de alte trupe talentate. Trupa a pus la punct și o parte vizuală, cam fiecare piesă este însoțită de videoclipuri care rulează în spate și ajută la crearea atmosferei. Și se vede și faptul că toți sunt din ce în ce mai siguri pe ei pe scenă și sună excelent. Din păcate nu s-a lăsat cu nici un mosh pit, nici la ei, nici la SUN, cu toate că ambele trupe ar fi meritat, dar nu a fost să fie de data aceasta. Trupa a cântat și cover-ul după Can You Feel My Heart al trupei BMTH, dar în rest piesele proprii, precum We Kill What We Love, Atonia, BRNDNC, Blood box, Scream for the Voiceless, Wavebreaker sau Hurt Me și chiar a fost un show reușit.
Cum spuneam, SUN a cântat și în Sibiu ieri, dar pare din filmări că a fost ceva mai mult public, fiind un festival totuși. În Quantic a fost puțină lume, dar oameni care știau la ce vin, așa că atmosfera, atât pe scenă, cât și în fața ei, a fost una pe măsură. Trei oameni pe scenă, ea și alți muzicieni, unul la bas și clape, altul la tobe, au rupt scena timp de peste o oră. Contrastul dintre figura ei frumoasă, vocea clean foarte bună și felul în care se îmbracă, provocator, dar decent totuși, și felul în care știe să facă growl m-a atras din primele minute de când a urcat pe scenă. Adevărul este că mă așteptam să-mi placă, dar nu așa mult. Între piese a vorbit cu noi în engleză, germană și franceză, fără să-și pună neapărat problema dacă înțelegem, însă am înțeles ce era de înțeles.
Au fost două mici probleme tehnice, legate de ceva ce îi trebuia pentru chitară și lipsa sunetului la aceeași chitară, dar s-au rezolvat și nu cred că a afectat prea mult concertul, mai ales că ne-am putut bucura și de un solo excelent de tobe. SUN a revenit și la bis, unde a cântat din nou piesa Fast Car, parcă și cu mai multă plăcere ca prima dată. SUN a cântat de pe ambele e.p.-uri, dar și piese care încă nu sunt pe un material discografic. A fost un show senzațional și a mai cuprins piese precum: I Killed My Man, Wave, Come Clean, Survivor (Destinys Child cover), Golden, I Follow Rivers (Lykke Li cover), Khaos, Star, Jezebel (Édith Piaf cover), John & I (Money) sau Higher Fire.
