Se întâmplă uneori ca lucrurile să se schimbe de la o zi la alta și să nu poată nimeni să aibă control asupra lor. Așa s-
a petrecut pe 7 noiembrie, când organizatorii, cei de la Metalhead, au anunțat că headlinerul evenimentului din Quantic, Stratovarius, nu mai ajunge din motive care țin de sănătatea solistului Timo Kotipelto. Așadar, am avut parte de un concert doar cu trupele din deschidere, ambele de calitate, Induction și Sonata Arctica. Dacă există și o parte bună este că a doua trupă a serii a avut un concert mult mai lung decât ar fi trebuit în mod normal, fapt care a bucurat fanii, inclusiv pe mine, de ce să nu recunosc, cu toate că mi-a părut rău că nu am văzut headlinerul dar sunt sigur că organizatorii vor remedia situația când se va putea. În mod destul de surprinzător oamenii au venit în număr mare, clubul a fost aproape plin, m-aș fi așteptat la mai mulți care să zică pas după vestea neplăcută cu Stratovarius. Înseamnă că mulți ar fi venit oricum, mai ales că nu mai demult de anul trecut trupa a susținut un concert, tot în Quantic, dar a fost acustic. Nu neg, a sunat interesant atunci, după cum am scris și în cronică, dar am rămas cu dorința de a-i vedea pe finlandezi în formula electrică. Se pare că dorința mi s-a îndeplinit și acum două zile concertul din Quantic mi-a ostoit setea de heavy metal cu chitare și bass trecute prin amplificatoare. Trupa a fost în formă de zile mari, cu un Tony Kakko vorbăreț, pus pe glume, și cu dorința de face growl. L-am surprins de câteva ori cum încheie piesele Sonata Arctica într-un mod mai harsh decât ar fi fost necesar, lucru care mi-a plăcut și m-a făcut să mă întreb de ce oare nu-și pune vocea pe un album mai agresiv. Timpul e înainte. Până una-alta treaba pe care o face cu trupa aceasta este una excelentă atât pe albume, fiind una dintre puținele trupe de gen pe car le pot asculta constant, cât și live.
Că tot veni vorba de albume, înțeleg că la anul va apărea unul nou și trupa ne-a cântat și o piesă de pe acesta, anume „First in Line”, care nu a sunat rău, dar nici nu a fost memorabilă, cel puțin așa, la o audiție primă. În schimb, băieții ne-au plimbat prin istoria lor muzicală și au scos numai piese una și una, cu toate că s-au zgârcit și n-au cântat și „Alone in Heaven”. Am avut însă parte și de piese mai heavy, precum „Paid in full”, dar și de balade, „Tallulah” fiind piesa de rezistență. Mi s-a părut că se aude bine din toate părțile, pe unde aș fi mers prin club. Trupa a venit și cu marfă, cam puțină, dar a fost. La fel și Induction, chiar și Stratovarius a avut, chiar și așa, in absentia. Din setlist au făcut parte piese precum: Closer to an Animal, Black Sheep, The Last Amazing Grays, Broken, X Marks the Spot, I Have a Right, Paid in Full, Replica, 8th Commandment, Tallulah, FullMoon sau The Cage.
Concertul a fost deschis de către cei de la Induction din Republica Cehă, o trupă de power metal simfonic tânără și la propriu și la figurat. Trupa a lansat anul trecut un album, „Born From Fire”, și anul acesta un e.p., „The Power of Power” și piesele pe care le-au cântat live, fără a fi nepărat inovatoare au sunat neașteptat de bine. Nu aveam aștepări, nu ascutasem decât vreo două piese în ziua concertului, ca să mă familiarizez cu trupa, dar live m-au surprins plăcut. Cu o chitaristă inimoasă și talentată, care bagă și backing vocals, cu un al doilea chitarist plin de ași în mâncă, cu un vocal care duce bine, cu un basist care știe să țină ritmul, cu un toboșar care a arătat că știe să bată și un solo, trupa se prezintă ca o apariție proaspătă în zona power metal. Live, Induction a știut să atragă publicul de partea ei și am văzut mulți oameni care și-au cumpărat mai apoi tricouri sau albume, ceea ce înseamnă că cehii au reușit să impresioneze. Au cântat piese precum: Born From Fire, Fallen Angel, Scorched, Embers, I Am Alive, Go to Hell sau Queen of Light.
