O data cu vara a venit si o perioada foarte aglomerata in ceea ce priveste concertele. Ziua de duminica, 28 iunie 2015, ne-a gasit asadar la Arenele Romane, nu pentru un after-party al concertului Godsmack (din seara anterioara, desfasurat in aceeasi locatie) ci pentru o revedere cu Slash, Myles Kennedy & The Conspirators.
Primul lucru pe care l-am constatat cand am ajuns a fost multimea de oameni ce asteptau sa se deschida portile locatiei, ne-am bucurat ca urma sa avem parte de un nou concert cu public numeros. Lumea statea relaxat si civilizat la rand, fara a forma celebrele cozi tip ciorchine. Se poate si la noi!
In Arene, am avut un deja-vu cu seara anterioara, semn ca nu s-a schimbat nimic peste noapte. Multe jobene, cateva bandane ratacite, copii insotiti de parinti si multe zambete in public, entuziasmul era la cote ridicate in jur. Mie una mi-a cam pierit ce-i drept, cand am vazut preturile la produsele personalizate cu Slash. Asta e, data asta nu ne marim colectia de tricouri.
Prima trupa a serii, Roadkillsoda, a urcat pe scena la orele 19:30 in aplauzele publicului. Desi suna bine de tot stoner rockul lor, la noi genul acesta de muzica este inca destul de putin apreciat si cunoscut. Un mare plus pentru fratii Ferezan, ce exceleaza in manuirea chitarii electrice, respectiv a bassului. A fost un show scurt si la obiect oferit de Roadkillsoda, laudat chiar de Myles Kennedy.
Urmatorii pe scena, RavenEye nu au reusit sa-mi transmita prea multe. Cred ca eram eu prea emotionata ca urma Slash sau le-a lipsit lor ceva (nu as putea sa va spun exact ce) de nu au reusit sa ma faca mai atenta la concertul lor. Cei din primele randuri au fost ceva mai incantati decat mine de trupa asta, cel putin asa s-a vazut la fata locului.
Si a venit si momentul mult asteptat cand Slash si compania (si ce companie!) au intrat pe scena. In urma cu doi ani, la Sala Palatului, la inceputul concertului Slash ma indeletniceam cu fotografierea si aveam niste emotii enorme, prin urmare nu imi mai aduc aminte mai nimic din concert. Dar nu-i bai, aveam sa imi fac noi amintiri cu Slash si conspiratorii in seara zilei de 28 iunie 2015.
Il apreciez enorm pe Slash, mai ales pentru ceea ce face compozitional, dar nu pot sa nu mentionez ca pentru mine vedeta concertului de data aceasta a fost Myles Kennedy. Mi se pare un vocal cu o voce incredibila, ce si-a perfectionat-o in timp, cu o prezenta scenica si carisma asa cum din ce in ce mai rar vedem la artistii din “noul val”. L-am vazut in concert si cu Alter Bridge si pot sa va confirm ca in concerte suna cel putin la fel de bine ca pe disc.
Pe de alta parte, Slash este vedeta, este suficient sa apara pe scena ca nu mai conteaza nimic. Are acest dar de a te hipnotiza cu chitara sa, cu melodicitatea pieselor si acordurile inconfundabile. A reusit sa ajunga la performante remarcabile cu trupa sa solo, performante comparabile cu succesele trupelor in care a mai activat. S-a inconjurat de muzicieni excelenti, a scos 3 albume cu piese una si una si cel mai probabil, nu se va opri aici.
Cu deja doua mari nume pe scena, ati zice ca ceilalti muzicieni palesc oricum din lumina reflectoarelor, insa nu este cazul. Sectia ritmica, formata in Todd “Dammit” Kerns si Brent Fitz a functionat cum nu se putea mai bine in timpul concertului. Cred ca o conditie pentru a accede in trupa asta a fost ca muzicienii sa aiba energie cat pentru alti zece. Zece este si nota pe care ar primi-o acesti muzicieni daca ar fi cazul sa primeasca una in urma concertului de la Bucuresti.
S-a cantat mult, au fost doua ore in care am auzit piese Slash (precum “Back From Cali”, “Starlight”, “World On Fire”, “Anastasia”, etc.), piese Guns’n’Roses (precum “Night Train”, “You Could Be Mine”, “Rocket Queen”, “Sweet Child O’ Mine”) si o piesa Velvet Revolver. Finalul a avut loc sub o ploaie de confetti in care Bucurestiul a fost al nostru “Paradise City”.
Trebuie sa precizez totusi ca mi-a fost imposibil sa nu fac o comparatie cu concertul din seara anterioara, in ceea ce priveste atmosfera. Numarul publicului a fost aproximativ egal insa la Godsmack atmosfera a fost cu mult peste cea de la Slash. Nu reusesc sa-mi sterg din minte (si nici nu vreau) imaginea publicului de la Godsmack insa aceasta va ramane pentru mine un etalon, ce va fi greu de atins de alti artisti.
Totodata, in loc de incheiere, imi pare rau ca nu va putem prezenta si niste fotografii de la concertul Slash (deoarece nu ne-a fost acceptata acreditare foto) dar promitem sa ne revansam data urmatoare.
