Cronici / Galerii foto / Interviuri

Cronică de concert Sakis Tolis, On Thorns I Lay și Machiavellian God în club Quantic, 9 noiembrie 2023

Autor: Ion-Valentin Ceausescu, 10 Noiembrie 2023

Frontmanul și în mare parte forța creativă din spatele formației grecești Rotting Christ, Sakis Tolis, a avut probabil un surplus de inspirație, binevenit de altfel, și a lansat un album solo intitulat „Among the Fires of Hell" și lansat anul trecut. O bucurie pentru fanii artistului grec, mai ales fiindcă albumul este cu adevărat bun, oarecum în stilul mai vechi Rotting Christ, perioada „A Dead Poem” sau „Sleep of the Angels”. Sunetul inconfundabil al chitării lui Tolis și vocea lui sunt puse bine în valoare pe acest material, care sper să nu rămână și ultimul, așa cum se mai întâmplă cu proiectele solo ale artiștilor din diverse trupe.

În mod evident se cerea un turneu și acesta are loc și pe tărâmuri mioritice, în patru orașe: Cluj-Napoca, București, Iași, Constanța. Alături de Sakis Tolis și de trupa sa au cântat aseară, în clubul Quantic, Machiavellian God și On Thorns I Lay. Cei de la Final Step Production s-au ocupat ca seara să se desfășoare cum trebuie, și chiar așa a fost. Am găsit de cumpărat albumul lui Sakis Tolis în format C.D., dar și vinil, la prețuri foarte bune, la fel și materiale ale celorlalte trupe, cei de la Machiavellian God având un tricou special lansat în ediție limitată pentru acest mini-turneu.

Machiavellian God, trupă pe care cred că am văzut-o cel mai des anul acesta, a cântat, pe lângă piesele de pe albumul de debut, și două piese care se vor afla pe albumul cu numărul doi ce va fi lansat anul viitor, acum tinerii muzicieni compun și înregistrează de zor la el. Cele două melodii, „The Burden of Existence” și „Shadows and chains” sună în stilul death/doom consacrat, dar parcă ceva mai heavy. A doua piesă care va avea cât de curând și un videoclip. Pe scena din Quantic trupa a cântat la fel de bine precum mă așteptam și a avut parte de un public care le-a oferit aplauze, sprijin și încredere, elemente fără de care o trupă nu se poate descurca și nu poate evolua și face muzică în continuare.

Sincer să fiu, chiar îmi doream să văd live trupa de death/doom grecească și s-a ivit momentul. On Thorns I Lay cântă încă din 1992 și are 11 albume, nenumărate concerte, dar cumva nu am ascultat trupa cu adevărat până acum câteva luni, când am dat peste o piesă pe youtube și am rămas trăznit de cât de bine sună. Apoi am tot ascultat, mai ales ultimele albume și când am aflat că trupa va avea un concert Quantic am știut că nu va fi unul banal. Trupa a trecut prin câteva schimbări de stil extreme, de la gothic metal la început, la o formă de metal alternativ mai apoi, iar acum cântă un death/doom din acela cu riff-ri grele, apăsătoare, dar cu voce growl și bass dat la maxim. Mai ales albumul cel mai nou, lansat anul acesta și numit „On Thorns I Lay”, are aceste elemente închegate.

Ceva din atitudinea de pe scenă a trupei (și din vocal mai ales) mi-a adus aminte de Meshuggah, fără ca muzica să aibă neapărat legătură cu această trupă. Tot show-ul lor a fost un lung atac fonic bine executat, combinat cu o formă teatrală, întrucât vocalul a căzut deseori în genunchi și s-a lăsat pradă unor trăiri pe care le-a transmis în public. Multă scenografie, dar cu efect, mai ales că uneori prezentarea face destul de mult și când pleci acasă, dacă nu îți rămâne ceva inedit în minte din timpul concertului atunci poate nu o să mai revii prea curând la muzică sau la un alt concert. Clar, On Thorns I Lay se va mai afla în playlistul meu.

Setlist On Thorns I lay :

Fallen From Grace
Newborn Skies
Misos
The Song of Sirens
Olethros Pt.I
Erevos
Thorns of Fire

Pe Sakis Tolis l-am văzut de curând, la Metal Gates, împreună cu Rotting Christ, trupa care l-a consacrat. Aseară am avut ocazia să-l revedem, dar în altă formulă. Împreună cu trupa sa a cântat piesele de pe albumul de debut, dar pe care le-a făcut să fie mai heavy decât pe disc. Nu știu dacă a fost sunetul dat foarte tare sau chiar intenția lui și a trupei, dar a fost gălăgie multă, însă nu mă plâng de asta. Piesele sunt melodice, au coruri ușor de reținut în mare parte și sunt creatoare de atmosferă. M-aș fi așteptat la ceva moshpit, dar nici el nu ne-a îndemnat și nici noi nu am făcut. Au fost încercări de crowd surfing, dar la fel, palide. În schimb a fost mult headbang fiindcă în mod cert nu prea aveai cum să stai nemișcat, grecul știe și cum să țină publicul activ, mai spune câteva vorbe, mai dă din cap și în general muzica e de ajuns pentru a face prăpăd.

Sakis Tolis a cântat câteva piese Rotting Christ, unele necântate live de către trupă. Dintre acestea cel mai mult m-am bucurat să aud într-un final live „Cine iubește și lasă”, superbul cover după Maria Tănase. Nu credeam că voi asculta vreodată piesa aceasta live într-o astfel de versiune, așadar surpriza a fost pe măsură. Aș mai adăuga faptul că, în ciuda faptului că l-am avut în față pe Sakis Tolis și am ascultat live și câteva piese Rotting Christ, inclusiv „Non Serviam” cu care a și încheiat, după ce a venit cu trupa la bis, a fost un concert diferit de cele pe care le-am văzut cu Rotting Christ. Așadar, dacă asta și-o fi dorit, i-a ieșit. Iar dacă nu, tot a fost un show excelent, unul dintre cele mai bune din ultima vreme și au fost, și vor mai fi, multe.

Setlist Sakis Tolis: