Cronică de concert Roses of Thieves și Myrath în Quantic, 16 aprilie 2026

În anii din urmă metalul cu o tentă orientală a cunoscut un succes din ce în ce mai mare. Trupele care adaugă ceva diferit sunt apreciate pentru stilul lor, pentru ce aduc nou muzical și ca imagine. Printre ele se numără Myrath, formație franco-tunisiană, cu șapte albume la activ, dintre care cel mai nou se numește Wilderness of Mirrors și a apărut în martie anul acesta. Noul album este de fapt și pretextul concertelor din România (cu o seară în urmă trupa a mai cântat și la Cluj-Napoca), trupa fiind într-un mic turneu de promovare prin Europa. Myrath, cu Roses of Thieves în deschidere, a revenit la noi în țară pentru un concert care a strâns multă lume, mult mai multă decât mă așteptam. Practic clubul Quantic din București a fost aproape plin, fapt ce demonstrează că trupa este una iubită și așteptată.

Cu toată că a mai venit de multe ori la noi în țară, fie în deschiderea unor nume mari, fie ca headlineri, Myrath încă strânge fanii de fiecare dată când cântă. Muzica este una plăcută, te îndeamnă la petrecere și chiar dacă a picat într-o zi de joi, oamenii au stat până la final și chiar și după concert, la poze cu trupele. Acestea au venit cu merchandise și prețurile au fost decente. În economia de astăzi fiecare leu contează, fie că îți cumperi ceva de băut sau un tricou, un vinil, un CD sau orice altceva care să îți amintească de concert. Pentru mulți oameni este important să plece cu ceva acasă după un eveniment și e nevoie să își calculeze bine bugetul. Sunetul a fost unul excelent, s-a auzit bine de peste tot, la fix au fost și luminile și organizarea în sine.

Seara a început cu Roses of Thieves, trupă tânără și energică, plină de voie bună, care a mai fost la noi în țară și pe care eu am văzut-o anul trecut în deschiderea concertului Alestorm în Quantic. Roses of Thieves din Ungaria are toate elementele unei trupe folk metal care sa te facă să zici: asta e o trupă care merită un dans sau măcar un headbang. Numele e atrăgător, muzica săltăreață, cu instrumente populare, refrene cantabile și multe artificii atrăgătoare pentru public. Chitaristul foarte plin de viață a făcut tot posibilul să interacționeze cu cei prezenți și vocea a sunat chiar mai bine decât îmi aminteam de la ultima prezență a trupei în Quantic. Am apreciat și momentele de folk pur, cu melodii bănuiesc, preluate din folclorul maghiar. Trupa a avut un setlist mai lung decât are în general o trupă de deschidere, spre bucuria fanilor. După concert, oamenii au fost la standul de merchandise și au vândut, au dat semnături, ai făcut poze cu cei interesați. Am apreciat apropierea de public, care nu a părut deloc forțată.

Myrath a adus ritmurile orientale pe riff-uri de metal progresiv, cu multe solo-uri de chitară și pasaje progresive ca la carte. Scena a fost orantă ca într-un basm oriental și am avut parte, de mai multe ori, de dansul unei cadâne, care și-a adaptat coregrafia în funcție de melodie. De exemplu, pe a treia piesă am avut parte de un dans mai provocator, în timp ce pe alte piese au fost dansuri mai active, la un moment dat a dansat cu o sabie aflată în echilibru pe cap. Ivett Dudás de la Roses of Thieves a fost invitată pe scenă pentru o piesă și am avut parte de un duet reușit, care a stârnit interesul publicului și ropote de aplauze. Vocalistul a avut un discurs frumos despre venirile trupei în România, mai ales București și despre căldura cu care au fost primiți de fiecare dată.

Aceste cuvinte înseamnă mult pentru public, mai ales că nu părea o minciună frumoasă sau un discurs tipic al unei trupe care vrea să își mângâie pe creștet fanii. Pe Into the Light a mai avut un invitat, dar din păcate inițial nu am recunoscut și nu am reținut numele, cu toate că a fost prezentat drept celebru. Însă am reținut timbrul vocal mai grav decât al lui Zaher Zorgati și am făcut apoi conexiunea, este vorba de Ronnie Romero. Înainte să cânte The Clown, care este despre lupta cu depresia, acesta a ținut si un scurt discurs despre depresie, despre propria putere bătălie cu acesta și despre cum mulți oameni se luptă cu ea, dar mulți în tăcere. Cred că tot concertul a fost unul bazat pe emoții, pe înțelegerea dintre oameni, pe dragoste și muzica trupei este una caldă, melodică, ce te îndeamnă la relaxare și la voie bună. Evenimentul organizat deMetalhead a fost astfel, unul minunat.