Cu toate că ascult Robin and The Backstabers (sau cum îmi place mie să zic Robin și Cuțitarii) de ani buni, este prima dată când ajung la un concert al acestei trupe românești de rock alternativ. De-a lungul anilor trupa s-a făcut remarcată prin melodiile ba melancolice, ba cu ritmuri active, dar și prin versurile ieșite din comun, care de multe ori sunt pură poezie. Din câte știu, Robin a trecut pe la Litere și e un cititor activ, așadar nu mă miră că știe să scrie. Trupa a lansat trei albume până acum, cel mai nou în 2019, Bacovia Overdrive vol. 3: Vladivostok, toate fiind scrise sub influența lui George Bacovia, poetul simbolist. Trupa a căpătat de-a lungul anilor o faimă foarte pozitivă și este cunoscută pentru faptul că uneori dă concerte dimineața devreme și oferă reduceri pentru elevi și studenți la bilete. Concertul din Quantic, de pe 4 aprilie, a strâns mulți fani, cu toate că a fost în timpul săptămânii. A fost merchendise destul, dar nu si tricouri, au fost in schimb tote bags. Trupa nu a avut pe nimeni în deschidere, a urcat pe la 20.30 pe scenă și a cântat mai bine de o oră și jumătate și a revenit la bis. Concertul de aseară a atras foarte mulți tineri, liceeni, mă simțeam ca în curtea școlii, mai ales că toți încercau să-și cumpere bere și fumau pe la colțuri. Mă bucur că generațiile noi vin și înspre astfel de trupe, nu se îndreaptă doar înspre trap (nu că aș ave ceva împotriva acestui gen muzical) sau alte genuri populare. Același sentiment îl am și la concertele meltal când văd mulți tineri. Robin and The Backstabbers a venit în formulă completă și cu Oigăn la chitară bas și clape și tot concertul ne-a plimbat prin toate albumele. Trupa este destul de activă pe scenă, membrii se plimbă dintr-o parte-n alta și din când în când își schimbă instrumentele, iar Robin vorbește cu publicul, mai spune câte o poveste despre vreo piesă.
Cu toții sunt muzicieni foarte buni și știu să se joace cu instrumentele, dar nu mi-a plăcut neapărat că au reinterpretat unele piese, pe care parcă le-a făcut mai funk și le-au mai luat din duritate. De exemplu, acel riff foarte metal de la „SPNZRTR" a fost mult îndulcit, la fel și ritmul de la „Natasha”. Nu mă aștept ca piesele să sune chiar ca pe album, dar parcă au fost mult prea schimbate. Nu a sunat însă rău, doar că m-au frustrat pe mine puțin aceste schimbări. Cum ziceam, trupa a fost darnică, a cântat mult, a cântat bine, băieții au cântat o piesă nouă cu titlul provizoriu „Decât deloc, mai bine niciodată” sau ”Va fi liniste, va fi seara”, iar la bis, după ce au cântat „Sat după sat” au reluat această piesă și i-au dat un alt nume, dar nu l-am mai reținut și pe acesta, e clar că până va ajunge pe album va fi redenumită. A fost un super concert, cu o atmosferă ieșită din comun, foarte tinerească și energică.
