Cronică de concert RoadkillSoda și Clutch în Quantic, 19 mai 2026

Este genul de muzică ce te face să pierzi controlul asupra corpului: să dansezi, să sari, să cânți. Este suficient de heavy încât să te provoace la headbanging, dar și destul de melodică încât să poți fredona versurile și să te simți una cu oamenii din jurul tău.

Nu mă așteptam să existe o comunitate atât de activă în jurul trupei Clutch și chiar stăteam să mă gândesc că poate o sală mai mare ar fi fost o alegere mai bună. Quanticul a fost plin, iar peste tot auzeam oameni spunând că nu au mai prins bilete și că și-ar fi dorit să participe la concert. Clutch are în spate o istorie impresionantă, o mulțime de albume și o experiență scenică uriașă, iar lucrul acesta se vede imediat. Se simte atât în felul în care cântă, cât și în modul în care reușesc să magnetizeze și să hipnotizeze întreaga atmosferă și publicul de rockeri strâns pentru a-i vedea.

Același sentiment, la o scară mult mai mare, l-am avut atunci când i-am văzut pe Motörhead: aceeași atmosferă electrică, aceeași nebunie controlată, același sentiment de apartenență și de muzică venită din suflete tulburate, dar puse pe distracție în același timp. Trupa a venit cu merchandise, la fel și cei de la RoadkillSoda, formația care a deschis concertul. Din păcate, Clutch nu a avut CD-uri sau viniluri, ci doar tricouri și alte obiecte vestimentare. În schimb, RoadkillSoda a venit și cu viniluri, CD-uri și o varietate destul de mare de tricouri.

RoadkillSoda a fost o alegere foarte bună pentru deschiderea concertului, întrucât energia și muzica lor sunt apropiate de ceea ce cântă americanii. Au strâns multă lume încă de la început, nu doar oameni veniți pentru capul de afiș. Trupa este într-o continuă evoluție și, în ciuda schimbărilor de componență, direcția pe care o urmează rămâne una clasică, concentrată pe riff-uri, mesaj și pe crearea unui sunet care să încorporeze credințele trupei și ideea că muzica rock ne poate uni. Ne poate ajuta să ne simțim aproape unii de ceilalți prin dramele, iubirile, tristețile și bucuriile prin care trecem cu toții. Au cântat și o piesă nouă, Vita, lansată cu doar o zi înainte, iar printre melodii s-a aflat și Prometheus.

Aproape că s-a umplut Quanticul pentru o sesiune de rock and roll ca în nebunii ani 90 cu cei de la Clutch. Muzică de garaj, de schimbat uleiul la camionetă în timp ce povestești cu băieții despre ultima partidă de poker pe care aproape ai câștigat-o, despre femeia care ți-a aruncat o privire într-un bar întunecat, despre nevasta care te-a părăsit și a luat copiii, casa și mașina, despre Texas și toate poveștile lui, despre tristețea care te cuprinde uneori la crepuscul când îți amintești de copilărie și de visele de care încă te mai agăți. Cel puțin asta îmi transmite mie trupa, pe lângă multe altele: muzică de băut whisky și de stat singur cu propriile gânduri.

Trupa are o energie incredibilă pe scenă și reușește să o transmită publicului atât prin vocea, versurile și atitudinea vocalistului, cât și prin asaltul de riff-uri, loviturile de tobă și ritmul stabilit de bas. Vocalistul parcă a explodat pe scenă, toboșarul era permanent în priză, iar chitaristul și basistul au scos niște riff-uri cum Quanticul nu a mai auzit de mult.

În plus, sunetul a fost aproape perfect. Nu mi s-a mai întâmplat în ultima vreme să ascult o trupă care să sune atât de bine din orice colț al sălii: din față, de pe margini, din spate sau chiar de afară. Nu știu exact ce echipament au folosit sau cum a reglat inginerul de sunet instrumentele, însă totul a fost cristal.

De asemenea, rar am mai văzut atâta dedicație din partea publicului. S-a cântat la unison, s-a dansat, s-a aplaudat, iar lumea a strigat minute în șir pentru bis. Toate acestea sunt semnele unui concert pe care oamenii îl așteptau de foarte mult timp: primul concert al trupei americane pe pământurile noastre.

Poate că organizatorii de concerte vor observa deschiderea uriașă pe care publicul o are față de astfel de trupe și vor începe să invite mai des formații de genul acesta în România.

Sunt convins că există mulți ascultători dispuși să plătească bilet pentru concerte de acest tip. Clutch ne-a trecut prin mare parte din discografia sa, dar a cântat și o piesă de pe viitorul album. Am plecat de la concert vesel, cu câteva riff-uri încă în cap și bucuros că am ajuns la timp pentru a vedea ambele trupe și pentru a primi o porție zdravănă de rock and roll.

Encore :

17. Electric Worry

18. Fortunate Son