Anul acesta, din diferite motive, am ales să merg doar la a șasea zi de QFest, adică ziua cu metal, cu gândul să văd Gaerea, pe care-i așteptam încă de când i-am văzut în urmă cu doi ani la REF, dar pe soare, în plină zi, iar o astfel de trupă se vede totuși seara. Dar în loc de Gaerea, am văzut Dymna Lotva, deoarece portughezii au rămas blocați într-un aeroport alături de alte mii de persoane și nu au mai putut ajunge. Inițial am vrut să nu mai merg, dar am zis să nu fiu poser și să mă duc, mai ales că îmi plac și artiștii din Belarus mutați în Polonia, după ce i-am văzut tot în Quantic, în urmă cu ceva vreme și, în plus, nici proiectul lor cel nou, Hangover in Minsk, nu e deloc de ratat. În plus, cei de la Quantic au promis că vor aduce Gaerea în banii de același bilet și au mai și oferit tricouri cu festivalul oamenilor care au venit. Așadar, e din bine în mai bine pentru toată lumea. Așa că am pornit la drum și am ajuns la timp pentru prima trupă, câștigătorii locului I al festivalului Posada și unul dintre premii a fost oferit de Quantic sub forma unui concert în club. Și asta mi s-a părut foarte bine. Din păcate, nu a fost atât de multă lume, câteva sute de oameni, dar concertele au fost bune, berea rece și a existat destul merch pentru cei interesați, atât de la trupe și festival, cât și de la Dorel Tudor și Beauty of Pain. Au mai cântat și Wormgod, dar și Crimena.
ReduX este deja un nume care se află într-o continuă și bună creștere, mai ales după concursul de la Câmpulung Muscel, iar pe scena din Quantic băieții au demonstrat că nu degeaba au fost premiați. Trupa are un puternic vibe de Occident, piesele bucureștenilor sună proaspăt, într-un gen cât se poate de bătătorit, adică thrash metal. Cât de mult contează afilierea cu elemente precum Sci Fi, ei numindu-se Sci Fi Thrash metal, este greu de spus, mai ales că momentan componenta lor vizuală este redusă, iar oamenii au lansat doar un singur E.P., Consciousness Reboot, anul acesta. Versurile, titlul și coperta materialului ne duc cu gândul la lumi viitoare, iar pe scenă oamenii știu să cânte și să facă atmosferă.
Hangover in Minsk este, după cum am afirmat și la început, proiectul celor de la Dymna Lotva, un black gaze, post black metal interesant ca instrumental și intensitate a vocilor, dar ar putea fi mai bine totuși pe riff-uri. Oamenii cântă despre, ați ghicit, alcool, albumul lor de debut se numește Party Is Over, a fost lansat anul acesta și de abia după concert l-am ascultat cum se cuvine. Pe scenă au avut unele momente care chiar au depășit convenționalul genului și s-au dovedit a fi mai inovativi, mai ales în versuri și în show. Prezența scenică a fost marcată de intensitate, cu o vocalistă energică și activă, care nu s-a cruțat deloc, chiar dacă peste două ore a avut din nou concert. Trupa a avut și niște baloane în formă de halbe de bere pe care scria "cheers" și pe care le-a aruncat în public. Pe scenă au fost băute nenumărate beri.
Wormgod se află în topul black metal, fiind una dintre trupele cu mult potențial de a se duce și mai sus. Ei cântă un black metal rapid, cu multe pasaje de o intensitate nebună, iar vocea lui Octav Necrosis, cunoscut mai ales pentru trupa Akral Necrosis, este printre cele mai bune din scena noastră. Pur și simplu omul știe cum să grohăie în mod artistic și plăcut, iar instrumentalul este unul destul de interesant cât să te țină activ. Mulți puști au fost prezenți la concer și au stat chiar în fața scenei, ceea ce e chiar mișto pentru o trupă. În curând Wormgod va mai cânta iarăși în București, de data aceasta în club Encore. Merită văzută!
Crimena a urmat, un fel de Pantera, dar mai românească. Băieții din Craiova s-au întors în Quantic pentru a se întreba, printre altele, care este sensul vieții, de ce suntem creați și mai ales, de ce s-a scumpit berea. Nu știu dacă băieții au găsit răspunsul, dar cu siguranță au încercat, într-un show exploziv și plin de riff-uri bune, tobe care zguduie (atât de tare că s-a și rupt o bucată dintr-un cinel) și o voce brutală, ca să nu mai zic de bas. Băieții sunt direcți, adevărați, blasfemiatori, nu țin cont de nimic, își cântă muzica și își trăiesc viața ( inclusiv pe scenă).
Dymna Lotva a încheiat seara. De data aceasta oamenii și-au intrat în rolul de trupă folk/mystic doom/black metal, cu ei îmbrăcați ca într-o altă epocă și pictați pe față, așa cum mi-i aminteam de la celălalt concert. Solista și-a folosit mai degrabă vocea caldă și a dansat ca o bacanta, dar nu a uitat nici să urle cât o țin plămânii atunci când a fost necesar. Trupa spune o poveste pe scenă, fiecare piesă e parcă parte dintr-un șir de mistere, de crime, de întâmplări ciudate din trecut care sunt acum transpuse în muzică, dar și în show. Îmi aminteam de la ultimul concert câte ceva, dar acum am avut ocazia să fiu mult mai atent, în ciuda orei înaintate. Chiar dacă aș fi vrut Gaerea, nu îmi pare rău deloc că am vebit și de data aceasta și sper că nu va mai trece mult până ce concertul lor va fi reprogramat.
