Toți cei care urmăresc fenomenul black metal sunt familiari cu povestea trupei poloneze Batushka, cea care în urma unei certe s-au despărțit în două trupe cu același nume, apoi a urmat un proces și cea de-a doua trupă a pierdut și a fost nevoită să își schimbe numele. Așa că acum avem și trupa Patriarkh, rebranduită foarte eficient de către liderul Bartłomiej Krysiuk, cel care se ocupă de imaginea trupei și este și principalul compozitor. Trupa a lansat anul acesta albumul conceptual Prorok Ilja, care spune povestea lui Eliasz Klimowicz, un țăran polonez care a susținut că este în legătură cu Dumnezeu și a construit o biserică a lui, bazată pe tradiția ortodoxă, și care a atras un număr impresionant de credincioși. Albumul a apărut la casa de discuri Napalm Records și s-a bucurat de o primire bună de către fani și de către critica de specialitate. Muzical vorbind, albumul seamănă cu vechile compoziții Batushka, dar are mai multe elemente folclorice, mai multe interludii și pe câteva piese este și o voce feminină, care se pare că este parte din trupă și este prezentă și live, ceea ce aduce un plus formației. Scena a fost decorată asemănător cu ce știam din trecutul vechii trupe, ca un amvon ortodox, cu suporturi pentru lumânări, cu icoane și s-a simțit miros de tămâie de-a lungul show-ului. Evident, totul este o blasfemie. Trupa a venit cu foarte mult merch, cu o mulțime de modele de tricouri, patch-uri, cd-uri, viniluri, dar și lumânări, tămâie și alte mici obiecte de colecție. În deschidere au cântat trupele Nidhogg din Polonia și Dogma (care provin din Chile). Concertul avut loc în clubul Quantic și a fost organizat de către Metalhead.
Prima trupă, Nidhogg, a sunat destul de prost, totul dat tare și nu se înțelegea mai nimic, dar nici melodiile nu erau prea bune, să fiu sincer. Vocalul era bun, avea voce pentru black, și ceva carismă, arăta și bine, mânjit cu negru și cu o coroană de spini pe cap (cam cringe, dar asta e), dar totul părea ca o copie ieftină a mai multor trupe de black metal. Nici engleza lui nu era foarte bună, cu toate că am reușit să înțelegem că vine odată pe an în România, fiindcă aici și-a serbat luna de miere. De asemenea, trupa are mai multe piese dedicate României și lui Dracula. Este ciudat cum tocmai o trupă din țara care a inovat black metalul poate să sune atât de puțin black și să lase o impresie de amatorism și neprofesionalism. Ceva talent există, dar acum în niciun caz nu este trupă să deschidă așa concert.
A urmat Dogma, de proveniență din Chile (chiar dacă nu e o informație oficială), care a schimbat mult ritmul și a creat o atmosferă corectă de concert. La fel ca în cazul unor trupe precum Ghost sau Lordi, aspectul și prezența scenică nu au prea mare legătură cu muzica pe care fetele o cântă. Chiar dacă sunt îmbrăcate provocator, în haine care imită vestimentația unor călugărițe catolice, cu face paint ca de black metal, fetele cântă un hard rock cuminte, dar foarte catchy, ce-i drept. Știam trupa, dar nu m-am omorât niciodată cu ascultatul, însă live a fost chiar o experiență deosebită. Micile antireligioase se pricep să facă show, au o coregrafie a lor și au sunat chiar bine. Sunt talentate în a compune și a cânta live piese ușurel, dar care îți rămân în minte. Pe lângă faptul că sunt o prezență chiar agreabilă pe scenă, fetele știu și să cânte și să ne încânte. A fost un concert care mie mi-a plăcut. Printre altele, au cântat și un cover Madonna, Like a prayer.
Patriarkh nu este doar o altă versiune Batushka, dar nici prea departe de adevăr nu prea suntem. Până la urmă, ce poți să mai faci în zona asta, cel puțin din punct de vedere vizual și al așa-numitelor ritualuri de pe scenă? Oamenii au construit un mic amvon, au icoane pe scenă, lumânări, au ars tămâie. Hainele sunt ceva mai diferite, vocalul are haine albe de patriarh, dar ceilalți au odăjdiile foarte asemănătoare cu cele de la vechea trupă. Trecând peste aceste aspecte, trupa este bine închegată, este uimitor cât de repede a fost făcută schimbarea, cât de bine s-au adaptat, cât de repede au scos noul album, care e chiar bun, și cât de natural se prezintă în fața publicului. Trupa este într-un mic turneu și, din fericire, a ajuns și la noi. Este adevărat că mă așteptam la mai multă lume, chiar dacă au fost câteva sute de oameni.
De obicei, la show-urile Batushka se cam umplea clubul, dar oricum au fost destui. Și poate sunt și dintre cei care ar fi venit poate de la Cluj sau de prin alte locuri, însă trupa a avut și acolo concert cu o zi înainte. Am mai zis-o și mai sus, vocea feminină a Elizei Sacharczuk face foarte mult bine trupei și piesele pe care ea cântă sunt reușite. Totuși, nu am înțeles de ce nu a cântat live pasajele în română din piesa WIERSZALIN IV fiindcă am văzut din înregistrări că poate s-o facă chiar cu mult talent. De data aceasta doar a dansat în timpul piesei, ceea ce a pierdut puțin din farmecul melodiei. Trupa a cântat și câteva piese de pe vremea când era Batushka, de pe albumul Hospodi, din 2019. A fost și un moment solo al Elizei în care a cântat Crezul ortodox în poloneză și a sunat excelent. A fost un show bine organizat, cu multe momente bune.
