Cronică de concert Opeth la Arenele Romane, 11 octombrie 2025

Autor: Ion-Valentin Ceausescu, 14 Octombrie 2025

Rareori o trupă de metal mi-a plăcut, live, și nu numai, mai mult decât Opeth, atunci când am văzut-o prima dată și cu toate că de atunci i-am văzut pe suedezi de mai multe ori, nu am vrut să ratez nici acum ocazia. De data aceasta sunetul a fost mult mai bun decât anul trecut la REF și setlistul mai diferit, ținând cont de faptul că trupa a scos în toamna lui 2024 un nou album, The Last Will and Testament, o apariție îndelung așteptată și apoi foarte comentată de fani și critici muzicali deopotrivă. Comentată și pozitiv și negativ, se înțelege. De nicăieri, Mikael Åkerfeldt a reînceput să "urle" pe albume și lumea a luat-o razna. Unii (cei mai mulți) au fost fericiți că trupa a redevenit metal), alții (noii fani, mai ales) au fost supărați că trupa a redevenit metal. Eu sunt bucuros și că trupa a scos album nou și că are growls din nou și mai ales fiindcă a revenit la noi în țară. Singura nemulțumire a fost aceea că acest concert a picat în același timp cu Old Grave Fest, fiindcă aș fi vrut să văd câteva trupe de acolo, mai ales în ziua de sâmbătă.

Și legat de concertul în sine am o nemulțumire, strict personală, dar revin la asta mai târziu. Opeth ar fi trebuit să cânte la Hala Laminor, dar concertul a fost mutat de organizatori, adică BestMusic Live și Metalhead, la Arenele Romane, un loc mult mai potrivit. A fost neașteptat de multă lume, a fost destul de frig, dar am avut vin fiert, ceai, tării, dar și bere (cam scumpă, aș zice). Paatos, o trupă venită tot din Suedia, a cântat în deschidere. Trupele au venit cu merch, destul de mult, dar și destul de scump. Eu venisem croit să-mi cumpăr măcar un tricou și un C.D., dar am făcut cale întoarsă inițial. Până la urmă, știind că o să ezit apoi să-l mai iau, am cumpărat noul album, într-o variantă cu blue ray. În plus, de la toate concertele am luat câte ceva, am vrut și acum să am o amintire. O mențiune specială pentru tipul de la merch, care avea extrem de mult umor și părea că-i face realmente plăcere să se afle acolo.

Nu știam absolut nimic despre cei de la Paatos, doar că vor cânta în deschidera concertuli și am tot amânt să-i ascult pe suedezi până chiar în ziua concertului. În tramvai, în drum spre Arenele Romane, despre care înțeleg că vor intra în renovare, am ascultat două piese, dar nu pot spune că am apucat să îmi fac vreo opinie. Vocea mi-a adu aminte instant de Björk, iar instrumentalul de ceva folk rock, dar și cu anumite părți mai de trip hop sau chiar muzică electronică. Am ajuns la concert chiar când a început trupa să cânte și am intrat direct în lumea lor. Sunetul a fost puțin prea tare la început, nu prea se auzea bine vocea Petronellei Nattermalm, dar apoi ne-am putut bucura de ea, fiind una chiar dosebit de atrăgătoare. Muzica lor se potrivea cu atmosfera de la Arenele Romane, cu vinul fierbinte, parcă te îndemna să stai la povești sau măcar să le asculți. Un moment pe care l-am rețint a fost cel în care vocalista a dedicat fiicei sale o piesă, înspre finalul concertului. Chiar dacă nu pot spune că am devenit fan instant, cu siguranță trupa mi-a plăcut și înțeleg de ce i-a luat cu Opeth în turneu.

Setlist Paatos

Gasoline
Chemical Escape
Beyond the Forest
Ligament
Svart
Téa
Gone
Last Ones of Our Kind

A venit și momentul Opeth. O să încep cu nemulțumirea. Tot aștept să aud și eu live piesa The Night and the Silent Water de pe albumul Morningrise, una dintre preferatele mele ever și era gata să mi se îndeplinească dorința, întrucât se afla pe setlistul original. Totuși, cei de la Opeth au decis în chiar ziua concertului că ar fi bine să cânte altceva. În mod normal nu m-aș supăra, mai ales că este vorba despre The Grand Conjuration, o piesă exraordinară, dar aș fi preferat să nu facă schimbarea. Poate data viitoare va fi cu noroc. În rest, m-am bucurat ca un copil care descoperă GTA pentru prima dată și trupa a fost la înălțime. S-a auzit formidabil, piesele au fost alese chiar pe sprânceană, iar Mikael Åkerfeldt a fost într-o formă de zile mari, cu mult chef de vorbă, pus pe glume, extrem de dezinvolt.

Am notat câteva vorbe de duh: I feel like Paul f*cking McCarthy in 1964, apoi când cineva a zis o injurătură ne-a îndemnat că fim cuminți și să nu folosim cuvinte urâte, după a zis toate cuvintele urâte. Un moment frumos a fost atunci când a acceptat un interviu pentru un proiect scolar de la niște elevi cu o pancartă. Chiar sper să se fi ținut de cuvânt, ar fi ceva extraordinar pentru acei tineri. În plus, omul parcă nu a îmbătrânit deloc, se menține excelent, iar vocea este remarcabilă. Este printre puținii care fac growl și înțelegi totuși de zice destul de ușor. Opeth a cântat și un cântec scris și înregistrat împreună cu cu Ian Anderson de la Jethro Tull (Åkerfeldt a ținut să ne explice că el nu este aici întrucât ar fi costat mult prea mul). Dacă este ceva de care sunt sigur, cât de sigur poți fi pe ceva în lumea aceasta, este că o să fac în așa fel încât să mai văd măcar o dată Opeth live. Cu încă aproape două ore de death metal progresiv cu momente doom și rock progresiv ca în anii de glorie ai genului.

Setlist Opeth