Grecii de la Naxatras au revenit în România, tot în clubul Quantic, la doi ani de la ultimul descălecat în țara noastră, și cu un album nou și cât se poate de fresh din toate punctele de vedere. V, lansat în februarie 2025, este la fel ca celelalte albume, dar parcă ceva mai bun, mai complex, mai aproape de dorințele trupei de a crea un album cosmic. Naxatras a venit cu italienii de la Il Segno del Comando, o trupă destul de veche, din câte am aflat, dar de care chiar nu știam nimic. Concertul a fost organizat de către cei de la Cavalleria Events, sub egida SoundArt Festival, și a strâns mai mulți oameni de cât mă așteptam. Este adevărat totuși că Naxatras este o trupă care atrage o mulțime de oameni care în general nu ascultă rock sau metal, fiind un grup care a depășit în anumite privințe granițele muzicii psihedelice, de inspirație a anilor`70, și a incorporat multe elemente de space rock. În Quantic, ambele trupe au venit cu merch și prețurile au fost chiar bune, mai ales la italieni, care au avut preț unic de 50 de lei la tricouri, C.D.-uri și backbags, ceva ce eu nu am mai văzut de multă vreme. Sincer, nu știu ce câștigă din asta, dar sigur își fac o bună promovare, oamenii cumpără și țin minte.
Așadar, prima trupă, italienii de la Il Segno del Comando, a cântat cu o bufniță de pluș pe scenă. Acesta este primul elment care mi-a sărit în ochi și m-a făcut să zâmbesc, apoi am observat că bufnița este simbolul trupei, se regăsește inclusiv în logo. Cum ziceam, nu știam nimic despre ei, am ascultat fix în seara concertului. Părerea mea este împărțită în ceea ce privește trupa și întreg show-ul. Pe de-o parte, instrumentalul este excelent, lucru care s-a văzut și auzit de multe ori, mai ales la final când oamenii au dat un spectacol complet. Pe de altă parte, uneori vocea nu m-a convins, dar asta nu înseamnă că nu e una frumoasă, fiindcă este, omul nostru știe să cânte, dar părea că sunt în filme complet diferite uneori. Ceva nu s-a legat pe multe piese și nici cântatul în limba italiană nu ajută neapărat, dar trupa este bună, cântă un rock progresiv de mare clasă. La un moment dat au cântat și o baladă și aia a fost excelentă de la un capăt la altul, astfel că una peste alta a fost o experiență plăcută și am cumpărat și un tricou la final.
Naxatras a cântat cu doi oameni la percuție, ceea ce nu e de colea și nu prea se întâmplă decât în foarte puține trupe. De-a lungul concertului, pe ecranul din spate, au rulat tot felul de imagini psihedelice. Stau să mă gândesc cum ar fi un astfel de concert cu conștiința alterată, ținând cont de toate sunetele, imaginile, toate acele treceri bruște de la un element la altul. Acum doi ani îmi puneam cumva aceeași problemă, când trupa a venit să promoveze IV și atunci i-am descoperit mai bine pe acești încă tineri muzicieni. Live a fost și atunci o experiență, iar în seara de vineri a fost parcă și mai bine, parcă au cântat și cu mai multă poftă. Între timp am tocit boxele cu albumele lor, mai ale cu cel mai nou, și așteptam foarte mult concertul. Păcat că mă ajunsese o oboselă teribilă după o săptămână lungă și nu am putut intra complet în lumea muzicii lor, dar trupa a fost formidabilă.
Piesele de pe noul album au intrat natural în setlist și s-au combinat bine cu cele mai vechi. În mare parte este o muzică instrumentală, iar vocea este folosită atunci când e necesar, dar nu este elementul de bază. Muzica instrumentală este baza și fiecare instrument își aduce aportul în mod esențial, aș zice, adică eu nu văd cum ar putea suna altfel decât sună. S-a auzit bine, vocalistul, din când în când au mai vorbit cu publicul și a și știut să facă atmosferă, astfel încât să țină oamenii atenți și să-i implice în ceea ce se întâmplă pe scenă. Un concert bun de tot și o organizare pe măsură!
