La ora 20.00 pe scenă a urcat Green Prophet și a dat startul serii cu un stoner rock psihedelic. Nu știam trupa bucureșteană, dar ce am auzit mi-a plăcut. Piesele au versuri atât în engleză, cât și în română și creează, alături de muzică, o atmosferă cinematică și spațială. Trupa pare în căutarea unei voci, se scaldă în mai multe ape muzicale, piesele sunt puțin cam repetitive pe alocuri, mai ales la riffuri, dar se vede potențialul. Vocea e bună, dar n-ar strica un strop de agresivitate pe pasajele mai heavy. Basul a rupt pe fiecare piesă. Mai e de muncă, dar Green Prophet se află pe un drum bun, depinde doar de ei cum vor evolua. Înțeleg că lucrează la un album, sper să le iasă cum își doresc. Live a sunat bine, curat și a fost destul public în club care a susținut trupa.
Desert Monks a continuat cu o muzică mult mai heavy. După nume m-aș fi așteptat la ceva mai atmosferic, dar trupa e mai degrabă în zona rockului alternativ. Cele două albume, „Dark Grooves” din 2018 și „Sympan” din 2022 au pus trupa grecească pe harta muzicală și pe bună dreptate, piesele sună bine. Mi-a plăcut și logoul, cu un călugăr budist, doar că în general, din câte știu eu, părinții deșertului erau mai ales creștini, dar cum trupa nu are legături cu această zonă, reprezentarea actuală este una O.K. Trupa a mărturisit că se bucură să fie aici, îi credem pe cuvânt, mai ales că ce s-a auzit de pe scenă chiar a fost la înălțime. Vocalul a vorbit și despre situația politică, despre război și despre toți refugiații care au vrut să plece din țara lor să-și facă o viață mai bună și au ajuns pe fundul oceanului. Melodia „Waters” le este dedicată. Au cântat și piese mai apropiate de metal în a doua parte a concertului și s-a lăsat cu ceva headbang.
Naxatras a mai fost în defunctul de acum club Question Mark, în 2015, dar atunci nu i-am văzut pe greci, care se aflau la început și încă nu scoseseră albumele definitorii (adică ultimele două). Trupa este în mare parte instrumentală, dar pe unele piese vocea conduce și versurile sunt bune și te bântuie o vreme, mă gândesc mai ales la „Horizon” sau „I am the Beyonder”, ambele cântate aseară live. Tematica trupei este în general legată de spiritualiatate, de călătorii în alte spații, fie ele în alte galaxii, alte timpuri, cât și spații interioare. Naxatras construiește noi lumi prin muzică și dacă reușești să pătrunzi în ceea ce fac acești băieți talentați ai parte de multe surprize.
Și muzica psihedelică este, ca să zic așa, destul de fumată, dar băieții aceștia au găsit formule noi, abordări noi și au reușit să nu scoată niște albume care seamănă cu atâtea altele. Iar dacă pe disc piesele sună bine, live sună chiar mai bine, sau cel puțin special, iar imaginile mișcătoare proiectate pe ecrane, în spate, pe scenă, ajută la atmosferă, mai ales dacă tu însuți ești în niște paradisuri artificiale. A fost un concert de la care am plecat încărcat de o energie pozitivă și cred că nu doar eu. Naxatras a cântat piese precum: Reflection (Birth), Omega Madness, Journey to Narahmon, All the Stars Collide Into a Single Ray, Waves, Horizon, The Battle of Crystal Fields, Garden of the Senses, On the Silver Line, The Great Attractor sau I Am the Beyonder.