Ultimul open air al anului în Quantic club, din 23 septembrie, a adus laolaltă metaliști dornici de muzică bună. Au fost 
mulți oameni prezenți, mulți tineri și lucrurile s-au desfășurat în bună ordine. Alături de Mgła au mai urcat pe scenă două trupe: Dagorath și Martwa Aura, ambele din Polonia. Am avut, așadar, parte de muzică poloneză toată seara, lucru deloc de lepădat, ținând cont de faptul că această țară are câte ceva de spus în ceea pe privește metalul.
Mgła este cu siguranță una dintre revelațiile muzicale ale ultimilor ani. Misterioșii polonezi au dus black metal-ul la un alt nivel, atât muzical, cât și conceptual. Fiecare album al lor este atent lucrat, are un mesaj, o poveste, o idee, un început și un final, nimic nu este întâmplător, nicio melodie nu este adăugată doar pentru a umple un gol sau pentru a crește numărul minutelor. Astfel de trupe care își gândesc fiecare album - dar și o identitate generală, de la felul în care apar pe scenă, până la artworks, logo și relația cu presa și publicul - au mari șanse de a ajunge undeva, de a ieși din marea masă de trupe care cântă bine, dar nu fac nimic deosebit. Toate cele patru albume ale trupei sunt bune și foarte bune, sunt materiale din care muzicienii ar trebui să-și ia notițe. Faptul că în ultima vreme urcă mai des pe scenă este un motiv în plus de bucurie, fiindcă celor de la Mgła nu le place în mod normal să cânte live, dar și când o fac, este ceva deosebit.
mulți oameni prezenți, mulți tineri și lucrurile s-au desfășurat în bună ordine. Alături de Mgła au mai urcat pe scenă două trupe: Dagorath și Martwa Aura, ambele din Polonia. Am avut, așadar, parte de muzică poloneză toată seara, lucru deloc de lepădat, ținând cont de faptul că această țară are câte ceva de spus în ceea pe privește metalul.Mgła este cu siguranță una dintre revelațiile muzicale ale ultimilor ani. Misterioșii polonezi au dus black metal-ul la un alt nivel, atât muzical, cât și conceptual. Fiecare album al lor este atent lucrat, are un mesaj, o poveste, o idee, un început și un final, nimic nu este întâmplător, nicio melodie nu este adăugată doar pentru a umple un gol sau pentru a crește numărul minutelor. Astfel de trupe care își gândesc fiecare album - dar și o identitate generală, de la felul în care apar pe scenă, până la artworks, logo și relația cu presa și publicul - au mari șanse de a ajunge undeva, de a ieși din marea masă de trupe care cântă bine, dar nu fac nimic deosebit. Toate cele patru albume ale trupei sunt bune și foarte bune, sunt materiale din care muzicienii ar trebui să-și ia notițe. Faptul că în ultima vreme urcă mai des pe scenă este un motiv în plus de bucurie, fiindcă celor de la Mgła nu le place în mod normal să cânte live, dar și când o fac, este ceva deosebit.
Dagorath a urcat pe scenă undeva la 18.30 și a început în forță. Numele lor vine de la o bătălie ficțională din "Stăpânul inelelor" și adevărul e că băieții cântă de parcă s-ar pregăti de luptă sau chiar s-ar afla în mijlocul unei bătălii grele. Cu doar două e.p.-uri și un album la activ, Glare of the Morning Star (2017), băieții au un stil foarte bine definit, atât melodic, cât și brutal, cu riffuri grele și o voce care i-ar face invidioși pe mulți vocali finlandezi sau norvegieni de black metal. Ca sound, acolo s-ar încadra, dar trupa are și ceva specific trupelor de metal estic. Dagorath a avut un recital foarte bun și a pregătit publicul pentru ce avea să urmeze.
Cei de la Martwa Aura sunt puțin mai "bătrâni", dar tot un singur album au, Contra Mundi Contra Vitae (2015), și mai multe splituri și e.p.-uri. Chiar dacă tot black metal cântă, stilul lor este ceva mai diferit, mult mai melancolic, mai melodic, mai mistic, cu mai multe pasaje vocale clean, cu o voce înaltă, iar unele piese aduc puțin cu cântecele bisericești. Am fost o vreme tentat să-i comper pe băieți cu Batushka (una dintre trupe), dar mi-am dat curând seama că sunt destul de diferiți. Martwa Aura e o trupă de atmosferă, care se cere ascultată cu atenție, fără să faci alte lucruri în timpul audiției, pentru o mai bună înțelegere a întregului concept. Recunosc că m-a luatt foarte tare prin surprindere prestația lor live, fiindcă e tare greu să cânți pe scenă melodiile pe care le compun ei, dar au reușit să transmită acel fior mistic pe care îl recunoșteam de pe album. A fost un recital mai mult decât reușit.
Cei de la Mgła, despre care nu prea pot să vă spun nimic, întrucât cei patru membri nu și-au dezvăluit niciodată identitatea (nu ca Ghost sau Batushka) și și-au văzut nestingheriți de muzică, au încheiat seara în mod spectaculos. Mgła se află în plină promovare a celui mai nou album, Age of Excuse, de anul acesta, un album care a ridicat și mai mult ștafeta față de excelentul Exercises in Futility din 2015. Este foarte bine, așa cum ziceam și la început, că și-au păstrat aceeași direcție, același stil, dar au și progresat, muzica lor a devenit și mai complexă, versurile și mai personale.
Casa lor de discuri, No Solace, face bine că-i promovează, fiindcă muzica lor merită să fie ascultată de cât mai multă lume, și este într-adevăr o experiență să-i vezi live. Concertul a început în forță și în forță s-a și terminat, aproape două ore mai târziu. Nu a existat pauză, nu s-a comunicat cu publicul decât prin muzică și gesturi și intensitatea muzicii și a prestației live a crescut cu fiecare piesă. Nu știu ce mănâncă toboșarul, dar cu siguranță e ceva bun, fiindcă rareori am văzut atâta dedicație și efort. Nu mai zic de ceilalți membri, care pur și simplu au dat, ca în fotbal, tot ce e mai bun din ei. Acea undă de repetivitate care face ca muzica de pe albume să aibă un fir comun a fost cu brio reprodusă pe scenă. A fost un concert de excepție, al unei trupe care a dovedit încă o dată că se mai poate face ceva nou în black metal, în metal în general, dacă ai talent, răbdare și o viziune coerentă.
Setlist Mgła:
- Exercises in Futility I
- Exercises in Futility IV
- Mdłości II
- Exercises in Futility II
- Age of Excuse II
- Age of Excuse III
- With Hearts Toward None VII
- Exercises in Futility VI
- Exercises in Futility V
