Cronici / Galerii foto / Interviuri

Cronica de concert Metalhead Meeting 2016 - Ziua 1

Autor: Ion-Valentin Ceausescu, 4 Iunie 2016

Ediția Metalhead Meeting de anul acesta a început sub amenințarea ploii, care ne-a dat tuturor mari emoții. Totuși, în ciuda norilor fioroși și a câtorva tentative răzlețe, ploaia nu și-a făcut apariția în prima zi de festival decât puțin pe la amiază și încă puțin înspre miezul nopții. Sperăm că nici în următoarele două zile nu va strica planurile metaliștilor, dar chiar și așa, cu o pelerină de ploaie pe tine poți să te bucuri în continuare de concert. 

Am ajuns în jur de ora 17.00 la Arenele Romane și, din păcate am ratat prima trupă din program, Lightness Moor, din Italia, însă din câte mi-am dat seama nu a avut parte de un public numeros. Fiind vineri, mulți erau încă la muncă, așa că de abia după ora 20.00 au început să vină oamenii în număr mare. Totuși, încă de la ora aceea a după-amiezii se strânseseră pe puțin două sute de oameni, astfel că a doua trupă, Fear of Domination, a avut parte de un public decent și primitor.

Fear of Domination este o trupă tânără din Finlanda, țara în care metalul este la el acasă. Ei se autointitulează shock-industrial metal și încearcă să pună în scenă un show deosebit. Au urcat pe scenă având corpse paint și au avut o prestație teatrală care nu a fost deloc rea. Mie mi-au adus aminte de Deathstars, fără a avea însă forța acestora. Totuși, melodiile lor sună foarte bine și metaliștii cei mai tineri prezenți la Arene au apreciat prestația trupei mai mult decât cei bătrâni, care probabil așteptau să vină „băieții mari”. Fear of Domination au încălzit puțin publicul și, mai apoi s-au plimbat prin mulțime, au făcut poze cu fanii, au participat din public la celelalte concerte și în timpul concertului Kreator chiar s-au băgat la mosh pit spre marea încântare a celor ce se dedau la acest „dans”.

A urmat Melancholy, din Rusia, o trupă de metal/rock/fusion cu influențe funk care au schimbat puțin registrul. Nu sunt o trupă chiar melancolică, din contră, au destulă energie și agresivitate pe scenă, însă au și pasaje mai calme, mai calde în care se face resimțit sufletul rus în toată frumusețea lui. Muzica lor nu îndeamnă foarte mult la mișcare, ci mai degrabă se cere ascultată în tihnă, cu un pahar de bere în mână, fiindcă, dacă îi dai voie, atinge anumite corzi sensibile din tine. Melancholy au avut o prestație bună, publicul era deja mai numeros și pot afirma cu încredere că au lăsat o impresie chiar plăcută celor prezenți.

În continuare, a urcat pe scenă trupa care m-a impresionat cel mai plăcut. Mantar din Germania este o trupă formată din doar doi membri, un chitarist care bagă și voce și un toboșar. Pe toată durata concertului lor am avut următorul gând: este extraordinar câtă gălăgie pot face doar doi oameni care au habar despre ceea ce fac pe scenă și zic „gălăgie” în sensul cel mai bun, metal al cuvântului. Solistul/chitaristul, pe numele lui de scenă Hanno, a urcat la bustul gol și împreună cu colegul lui de trupă, Erinc, a „demolat” Arenele Romane. Ernic și-a folosit și el vocea, dar Hanno a fost cel care a demonstrat cum se cântă o combinație de punk/doom/black metal așa cum rar am mai auzit. La fiecare concert/festival descopăr o trupă nouă care mă impresionează în mod deosebit și dacă zilele următoare nu o să descopăr ceva care să mă dea pe spate și mai mult, ceea ce e destul de greu, Mantar este acea trupă. Concertul lor a fost pur și simplu fantastic!

După Mantar a urcat pe scenă Delain, trupă gothic/symphonic metal din Olanda, una din cele mai de succes trupe de gen actuale, creația lui Martijn Westerholt, fost membru Within Temptation. După demența absolută a celor de la Mantar am avut parte de muzica mult mai suavă și candidă a celor de la Delain. Nu sunt o trupă inovatoare, este și foarte greu să inovezi un gen deja bătătorit de atât de multe trupe, de atât de multe combinații de stiluri, însă au o energie debordantă și melodiile lor sunt catchy, ei sunt plini de energie și pe scenă sunt foarte buni. Se observă că sunt profesioniști, că le place ceea ce fac și știu că în public sunt oameni care au venit special pentru ei. I-am recunoscut, sunt fani care s-au bucurat vizibil, au cântat vers cu vers și chiar dacă au rămas în continuare până la finalul zilei, se vedea că găsiseră ceea ce căutau când au venit la festival. În afară de câteva mici problemele de sunet, care au devenit supărătoare mai târziu, Delain a avut o prestație excelentă și a încălzit publicul, deja foarte numeros, pentru Dragonforce.

Dragonforce este una din acele trupe care s-au impus încă de la început și au un fan base în continuă creștere. Power metalul este un gen foarte popular și mulți dintre cei care nu ascultă în mod constant metal se arată plăcut impresionați de câte o melodie de acest gen. Power metalul este mai melodic, mai puțin agresiv, s-au compus și multe balade, vocea este clean, de obicei soliștii chiar știu să cânte și e de înțeles de ce se bucură de un așa mare succes. Nu sunt neapărat un fan power metal, nu ascult zi de zi, dar mă bucur foarte mult când o trupă chiar face un show extraordinar. Trupa originară din Londra s-a aflat pentru prima dată în România și fanii chiar i-au întâmpinat cu mare drag. Era totuși momentul să cânte și ei pe plaiurile mioritice, fiindcă chiar au mulți fani aici. Dragonforce au dat tot ce aveau mai bun, au fost într-o continuă mișcare, au comunicat cu publicul, solistul chiar a citit câteva cuvinte în românește: „Suntem Dragonforce din Londra, ce mai faceți?, ne bucurăm să fim aici” (citat aproximativ), ca la final să citească și o vorbă de bine pe care cineva s-a amuzat să o scrie pe foaie, știind că publicul se va amuza: „Mânca-mi-ai sarmaua!”. Și publicul chiar s-a amuzat și showul a continuat în mare forță. Au cântat piese de pe majoritatea albumelor, cu accent pe ultimul, bineînțeles, și nu au părăsit scenă fără să cânte Through The Fire And Flames. Din păcate, sunetul nu a fost mereu la înălțime, au fost momente când s-a auzit cam prost și e păcat.

Kreator a fost prima trupă de metal pe care am văzut-o live pe 9 februarie 2009, împreună cu Eluveitie și Caliban. Dacă pe Eluveitie îi voi vedea în a doua zi de festival pentru a patra oară, pe Kreator nu i-am mai văzut de atunci și așteptam cu mare nerăbdare momentul. La fel și cei din public, care au încins mosh pits și circle pits de toată frumusețea și ar fi fost și păcat să nu fie așa, fiindcă dacă nici Kreator nu e o trupă care să îndemne la așa ceva, atunci nu știu care mai e! Din păcate, sunetul a fost iarăși destul de prost, cu fluctuații, mai ales la voce. Am înțeles de la cei care au fost în Golden Circle că vocea s-a auzit slab de tot. Totuși, nu a fost atât de rău încât să nu mă bucur de concert, nici pe departe, dar cei de la Kreator au nevoie de cel mai bun sunet posibil pentru a pune în scenă violenta revoluție thrash metal. Mille Petrozza a comunicat foarte mult cu publicul și chiar a zis că publicul de aseară a fost cel mai bun dintre toate pe care le-au avut în descursul anilor de cântat în România! Nu știu cât e de adevărat, nu am fost la toate concertele lor, dar m-am bucurat să aud asta. Au cântat cam toate piesele pe care le așteptam, mai puțin Voices of the dead, dar nu le poți avea pe toate. Au anunțat că vor scoate un nou album cât de curând și vor reveni în România pentru a-l promova. Una peste alta, cu toate micile probleme și cu ploaia care începuse să cadă, concertul a fost reușit, nu memorabil, dar reușit!

Cronica de concert Metalhead Meeting 2016 - Ziua 1

Vezi galeria foto a evenimentului la



Te-ar mai putea interesa