Vara și-a intrat în drepturi, cu tot cu ploile ei lungi și calde, însă vremea black metalului nu a încetat, o repriză bună de riff-uri grele și melancolice sunt mereu binevenite. Clubul Quantic din București a găzduit un concert al unor trupe care nu cântă tocmai des, mă refer mai ales la Mauna Sol din Brașov și la Genune din Bacău, acum se pare că din Cluj-Napoca, da nici nemții de la Groza nu ne-au trecut pragul prea des. De aceea a fost o bună oportunitate să ascultăm live niște muzică de calitate și să intrăm într-o atmosferă specială, așa cum este cea creată de trupele de black metal. Mauna Sol a dat startul serii. Trupa formată în 2019 a scos anul acesta primul album din carieră, The Calling, și de pe el a și cântat pe scena din Quantic. Formația se încadrează într-o zonă de post-black metal, însă pe alocuri sună și atmosferic, integrând diferite alte influențe. În ciuda faptului că a cântat prima, într-o seară de marți, au fost destul de mulți oameni care să o susțină. Clubul nu a fost cu adevărat plin pe tot parcursul serii, însă o parte însemnată a publicului a venit de la început, iar acest lucru mi se pare un gest frumos și normal de apreciere pentru o trupă locală care, chiar dacă nu mai este chiar la începutul drumului, abia și-a lansat primul album. Putem spune, așadar, că se află încă la debut.
Sunetul nu a fost extraordinar tot timpul concertului, în sensul că mixajul nu a fost foarte bine realizat, nu că trupa ar fi sunat rău. Oamenii au dat tot ce au avut mai bun, au existat multe momente reușite, câteva acorduri de chitară chiar m-au impresionat în mod plăcut, iar toboșarul a furat de câteva ori spectacolul. Punctul forte este cu siguranță vocea, însă, privită ca un întreg, Mauna Sol are compoziții solide și toate șansele să ajungă într-o poziție bună în underground, dacă își va continua parcursul cu aceeași seriozitate.
Pentru mine, Genune a fost adevărata vedetă a serii, cu un show demențial și o muzică ce ne-a trecut prin toate stările. Și nu o spun ca pe o figură de stil sau ca pe un clișeu. Trupa are cu adevărat capacitatea de a ne coborî într-un abis al senzațiilor melancolice, pentru ca mai apoi să ne ridice și să ne trimită direct pe o plajă, în bătaia soarelui, privind pescărușii deasupra mării. Acest lucru este demonstrat și de cele trei albume lansate până acum, fiecare diferit de celelalte. Cel mai nou material, Infinite Presence din 2025, este mai apropiat de shoegaze și de un atmospheric black metal în linia albumului Sunbather al trupei Deafheaven decât de materialele precedente, care erau mai apropiate de un black metal ceva mai clasic.
Trupa nu a avut foarte multe concerte live până în acest moment; cred că le putem număra pe degetele de la o mână, din câte știu eu, deși sper să nu mă înșel. Cu toate acestea, în ciuda unor mici greșeli și a câtorva neconcordanțe de pe scenă, formația dovedește o capacitate incredibilă de a crea atmosferă. Sunt de-a dreptul uimit că nu este mai cunoscută și mai bine integrată în preferințele ascultătorilor, întrucât albumele sunt deosebite, iar live oamenii demonstrează că stăpânesc atât instrumentele, cât și arta de a crea o legătură strânsă cu publicul. Poate că de acum înainte vor cânta mai des și sper să devină din ce în ce mai cunoscuți, întrucât muzica lor chiar transmite ceva, iar direcția pe care o abordează în prezent mi se pare una câștigătoare.
Trupa germană a urcat pe scenă în fața unui public numeros, încălzit deja de primele două formații, iar Groza a făcut în așa fel încât, timp de mai bine de o oră, să uităm de gânduri și de alte apăsări și să intrăm într-o atmosferă pe alocuri depresivă și melancolică, dar nu atât de apăsătoare încât să nu te poți bucura de armonia și muzicalitatea deosebită pe care trupa le oferă pe scenă. Știu că mulți se gândesc la Mgła atunci când aud numele Groza și, într-o anumită măsură, au dreptate. Trupa și-a luat numele de la unul dintre albumele polonezilor, iar cel puțin la început semăna destul de mult cu principala sa influență. Totuși, deși există în continuare similitudini, inclusiv în ceea ce privește prezența scenică și faptul că membrii cântă mascați, odată cu cel mai nou album formația pare să se fi îndepărtat de influența dominantă și să își construiască propriul drum.
În plus, experiența unui concert live este diferită de cea oferită de înregistrările de studio, iar eu am rămas încântat de dinamismul și de asaltul muzical pe care trupa îl pregătește și îl revarsă dinspre scenă către public. Fără a depăși un anumit schematism al prezenței scenice, Groza a fost totuși o prezență activă, iar muzicienii au făcut tot posibilul să țină publicul în priză pe tot parcursul show-ului. Cred că au reușit pe deplin, întrucât nu îmi amintesc să fi existat greșeli majore sau incidente neplăcute care să tulbure cursul firesc al muzicii așa cum s-a desfășurat ea pe scena Quanticului. Bineînțeles, toate trupele au venit cu merchandise și am avut ce să cumpărăm, bani să fie!
Pentru mine, Genune a fost adevărata vedetă a serii, cu un show demențial și o muzică ce ne-a trecut prin toate stările. Și nu o spun ca pe o figură de stil sau ca pe un clișeu. Trupa are cu adevărat capacitatea de a ne coborî într-un abis al senzațiilor melancolice, pentru ca mai apoi să ne ridice și să ne trimită direct pe o plajă, în bătaia soarelui, privind pescărușii deasupra mării. Acest lucru este demonstrat și de cele trei albume lansate până acum, fiecare diferit de celelalte. Cel mai nou material, Infinite Presence din 2025, este mai apropiat de shoegaze și de un atmospheric black metal în linia albumului Sunbather al trupei Deafheaven decât de materialele precedente, care erau mai apropiate de un black metal ceva mai clasic.
Trupa nu a avut foarte multe concerte live până în acest moment; cred că le putem număra pe degetele de la o mână, din câte știu eu, deși sper să nu mă înșel. Cu toate acestea, în ciuda unor mici greșeli și a câtorva neconcordanțe de pe scenă, formația dovedește o capacitate incredibilă de a crea atmosferă. Sunt de-a dreptul uimit că nu este mai cunoscută și mai bine integrată în preferințele ascultătorilor, întrucât albumele sunt deosebite, iar live oamenii demonstrează că stăpânesc atât instrumentele, cât și arta de a crea o legătură strânsă cu publicul. Poate că de acum înainte vor cânta mai des și sper să devină din ce în ce mai cunoscuți, întrucât muzica lor chiar transmite ceva, iar direcția pe care o abordează în prezent mi se pare una câștigătoare.
Trupa germană a urcat pe scenă în fața unui public numeros, încălzit deja de primele două formații, iar Groza a făcut în așa fel încât, timp de mai bine de o oră, să uităm de gânduri și de alte apăsări și să intrăm într-o atmosferă pe alocuri depresivă și melancolică, dar nu atât de apăsătoare încât să nu te poți bucura de armonia și muzicalitatea deosebită pe care trupa le oferă pe scenă. Știu că mulți se gândesc la Mgła atunci când aud numele Groza și, într-o anumită măsură, au dreptate. Trupa și-a luat numele de la unul dintre albumele polonezilor, iar cel puțin la început semăna destul de mult cu principala sa influență. Totuși, deși există în continuare similitudini, inclusiv în ceea ce privește prezența scenică și faptul că membrii cântă mascați, odată cu cel mai nou album formația pare să se fi îndepărtat de influența dominantă și să își construiască propriul drum.
În plus, experiența unui concert live este diferită de cea oferită de înregistrările de studio, iar eu am rămas încântat de dinamismul și de asaltul muzical pe care trupa îl pregătește și îl revarsă dinspre scenă către public. Fără a depăși un anumit schematism al prezenței scenice, Groza a fost totuși o prezență activă, iar muzicienii au făcut tot posibilul să țină publicul în priză pe tot parcursul show-ului. Cred că au reușit pe deplin, întrucât nu îmi amintesc să fi existat greșeli majore sau incidente neplăcute care să tulbure cursul firesc al muzicii așa cum s-a desfășurat ea pe scena Quanticului. Bineînțeles, toate trupele au venit cu merchandise și am avut ce să cumpărăm, bani să fie!
