Primul concert pe anul 2026 la care particip s-a nimerit a fi cel al unei formații la care am tot fost anii trecuți, după ce foarte mulți ani ieșise din radarul meu muzical. Este vorba despre Luna Amară, care parcă e și mai prezentă în ultima vreme, cel puțin în București. Oamenii noștri din Cluj nu mai sunt la prima tinerețe (partea "clasică" a trupei), dar energia, vitalitatea, mesajul brutal sunt la fel de prezente ca în tinerețea lor plină de proteste, de implicare civică, de prezență în Agora. Îmi place că au păstrat și un preț decent la merch, la tricouri, hoodies, cd-uri, față de alte trupe care au dat în ele, pe bună dreptate oricum. La așa economie, așa preturi. Trupa, de data aceasta, sărbătorește albumul Don't let your dreams fall asleep din 2009. Sincer, nu este albumul meu preferat de la ei, dar are câteva piese pe care le ascult deseori. Lumea s-a strâns destulă, cu oameni pregătiți de un nou an plin de concerte de toate felurile. Numai în Quantic, unde a avut loc și acest concert, se anunță aproape zilnic ceva.
În deschidere a fost o trupă pe care nu o știam,Dean Clooge, care este evident, venită de la Cluj, plină de tineri și tinere talentați și care cântă un rock direct, curat, ca în anii 2000, dar cu o imagine ca de anii de glorie, '70. Cu un vocalist carismatic, care se simte bine pe scenă, cu muzicieni talentați, la fel de carismatici, fiecare în felul lui, m-aș mira ca trupa să nu crească în viitor cu condiția să se țină de treabă.
Numele trupei mi se pare cel mai puțin inspirat din tot ce înseamnă trupa, în rest trupa are ce-i trebuie. Au cântat două piese și cu Mihnea Blidariu, care și-a scos la înaintare și trompeta, nu doar vocea. Pe lângă piesa lor, au cântat împreună și un cover The Black Crows, Remedy, care chiar a ieșit super, pe două voci și cu corul de fete în spate. Ele au dat farmec concertului, care a fost bun, intens, spectaculos. Au dat stickere gratis, dar au avut și merch de vânzare și chiar mi-au plăcut modelele tricourilor.
Numele trupei mi se pare cel mai puțin inspirat din tot ce înseamnă trupa, în rest trupa are ce-i trebuie. Au cântat două piese și cu Mihnea Blidariu, care și-a scos la înaintare și trompeta, nu doar vocea. Pe lângă piesa lor, au cântat împreună și un cover The Black Crows, Remedy, care chiar a ieșit super, pe două voci și cu corul de fete în spate. Ele au dat farmec concertului, care a fost bun, intens, spectaculos. Au dat stickere gratis, dar au avut și merch de vânzare și chiar mi-au plăcut modelele tricourilor.
Luna Amară este o trupă profesionistă, nici nu ar avea cum altfel după atâta brumă de ani pe scenă, iar nucleul tare al formației a ținut flacăra aprinsă. Alături de ei a fost și Eugen Mareș de la Fluturi pe Asfalt pe câteva piese. Mi-a plăcut că Mihnea Blidariu avea un tricou de la Porc, iar basistul, Sorin Moraru, unul cu Carcass, ca să fie antiteza (aparent) perfectă. Clujenii au început cu piese mai calme, mai de suflet, apoi au dat-o pe electric, pe piesele de protest. Practic ne-au trecut prin mai multe stări, prin mai multe etape ale trecerii lor prin lume. Cu toții au avut o atitudine bună, doar Nick Făgădar mi s-a părut puțin bolnav sau gripat, dar chiar și așa a cântat fain de tot.
Evident, nu au cântat chiar tot ce îmi doream, nici nu aveau cum, fiecare concert aduce piese mai noi sau mai vechi, unele ies din setlist, altele intră. Interesant, dar cumva așteptat, este că au cântat și versiunea cinematografica de la Somn, una dintre piesele mele preferate de la ei, care în versiunea aceasta sună diferit, dar nu rău. Primele piese pe care le-au cântat au fost dintre cele în limba engleză, iar Nick Făgădar a cântat la chitară acustică, apoi ușor-usor au trecut pe electric și au venit și la bis. Trupa a avut parte de un public activ, atent, cald. Printre melodiile cântate s-au regăsit Distanțe depline, Gri Dorian, Ego Nr. 4, Asfalt, Pietre în alb, Albastru, Dizident.
Evident, nu au cântat chiar tot ce îmi doream, nici nu aveau cum, fiecare concert aduce piese mai noi sau mai vechi, unele ies din setlist, altele intră. Interesant, dar cumva așteptat, este că au cântat și versiunea cinematografica de la Somn, una dintre piesele mele preferate de la ei, care în versiunea aceasta sună diferit, dar nu rău. Primele piese pe care le-au cântat au fost dintre cele în limba engleză, iar Nick Făgădar a cântat la chitară acustică, apoi ușor-usor au trecut pe electric și au venit și la bis. Trupa a avut parte de un public activ, atent, cald. Printre melodiile cântate s-au regăsit Distanțe depline, Gri Dorian, Ego Nr. 4, Asfalt, Pietre în alb, Albastru, Dizident.
