Uneori se întâmplă ca albumul de debut al unei trupe să o propulseze pe aceasta în prima linie a muzicii și să facă istorie, să fie ascultat și după mulți ani cu aceeași plăcere și bucurie, fără a părea învechit și fără a ridica probleme de vreun fel. Este cazul trupei Luna Amară, care și-a început cariera sub numele de Tanagra Noise în 1999, dar și-a schimbat curând numele și componența. Albumul de debut, „Asfalt”, lansat în 2004, apărut într-o perioadă foarte bună pentru muzica rock românească, un timp în care au apărut multe din trupele care au făcut mai apoi istorie și, unele dintre ele, încă mai sunt active și fac muzică bună. „Asfalt” a avut un succes mare de tot, piesele trupei au rulat pe televizor, c.d.-ul și caseta se găseau peste tot și mulți tineri de atunci au intrat în lumea muzicii rock și datorită acestui album. Pentru mine a însemnat mult, eram un adolescent, proaspăt liceean, aflat în căutarea unei identități muzicale și Luna Amară a venit la timp. Am găsit pe acest album, cumpărat de mama mea de la o benzinărie locală, și balade precum „Roșu aprins” sau „Mara (acustic)”, și piese sociale precum „Dizident” sau „Folclor”, dar și unele care să vorbească pur și simplu despre ceea ce simțeam atunci, despre plictis sau depresie, mă gândesc la „Ego nr. 4” sau „Gri dorian”. Faptul că aseară trupa a cântat, în clubul Quantic, piesele de pe acest album a reprezentat pentru mine, și nu doar pentru mine, o șansă de a auzi live melodii pe care nu avem bucuria de a le auzi altfel pe scenă. Concertul a fost soldout și s-a găsit și merch de vânzare, din păcate nu și acest album. Ar fi fost interesant să-l reediteze, poate să scoată și un vinil.
În deschidere a cântat trupa de post metal /alternative metal Taiga Dream, de care știam, dar pe care nu am prea ascultat-o. Știu doar că de cum a urcat pe scenă mi-a atras atenția prin prospețimea riff-urilor și prin vocea foarte puternică. Dacă nu mă înșel, la început a fost o trupă pur instrumentală și așa am și văzut-o live acum ceva vreme, așa că m-a uimit, în mod plăcut, această schimbare. Trupa are piese pline de energie, puțin progresive, care te poartă parcă în alte dimensiuni, iar pe scenă sună nu bine, ci foarte bine, fiind o trupă care își îmbunătățește piesele atunci când le cântă live. Din fericire, trupa a avut parte de un public numeros și poate că mai multă lume a descoperit-o aseară și va mai merge și la alte concerte.
Luna Amară a urcat aseară pe scenă puțin după 21.15 și a cântat mai bine de o oră jumătate, atât piesele de pe „Asfalt”, dar și alte piese de pe celelalte albume, așadar chiar am avut parte de un concert cu adevărat special, pe care, ca fan, nu aveai voie să-l ratezi, fiindcă chiar nu știu când vom mai putea avea parte de un așa setlist prea curând. Oamenii au fost pe val, plini de energie, au cântat și au făcut o super atmosferă și am auzit oameni care au cântat vers cu vers piesele trupei. Puține trupe românești mai au un așa fan base dedicat și pe bună dreptate oamenii chiar își merită succesul. Pe cât oferă publicului, pe atâta și primesc înapoi, chiar este una dintre trupele care își respectă fanii și le oferă mereu tot ce are.
Să nu uităm că ori ca trupă, ori individual, mai ales prin vocea lui Mihnea Blidariu, Luna Amară a fost mereu de partea dreptății, a luptat pentru Roșia Montana și a fost parte activă a societății civile de fiecare dată când a fost nevoie de o rezistență împotriva unor hoții sau alte tipuri de nemernicii care să pericliteze drepturile sau libertățile umane. Și aseară, Mihnea Blidariu a dat voce trupei și ne-a vorbit despre toate aceste lucruri, așa cum o face de ficare dată. Așadar, am avut parte și de muzică, dar și de un duș rece. S-a lăsat, pe final, cu moshpit-uri și cu un wall of death ca la carte. Trupa l-a avut invitat special, pe două piese, pe Răzvan Ristea la baterie, așa cum și trebuia, fiindcă el a cântat pe „Asfalt”. Una peste alta, am avut parte de un show special cu o trupă care mai are multe de spus.
