Vineri seara, pe 5 septembrie, în clubul Quantic din București a avut loc un concert ceva mai special, al unei trupe care nu a mai venit de ceva vreme pe la noi și care are un număr de fani nu foarte mare, dar constant și dedicat. Unele trupe nici nu au evoie de zeci de mii de oameni, fiindcă muzica lor se adresează doar unora, fiind complexă, ciudată, ieșită din norme. Este vorba despre formația americană de avangard metal Kayo Dot, care anul acesta a lansat cel mai nou album, al 11-lea din carieră. Este vorba despre Every Rock, Every Half-Truth Under Reason, album care continuă explorarea muzicală a ultimelor materiale discografice și asigurarea unor noi elemente progresive. Albumul acesta reprezintă și întoarcerea la lineup-ul de acum 20 de ani, cel de pe albumul Choirs of the Eye. Trupa nu urmează căi bătătorite, nici nu se limitează la a continua o formulă pe care au găsit-o și care funcționează, din contră, încearcă să găsească mereu ceva nou, ceva original. Rezultatul este o muzică grea, apăsătoare, lentă uneori, foarte heavy alteori, care nu se lasă descoperită așa ușor. E nevoie de ascultări succesive pentru a intra in lumea lor muzicală, dar și de o anumită stare. Eram curios cum ar putea suna live, așa că am mers la concertul organizat de Quantic. În deschidere a fost trupa românească Orkid, binecunoscută în underground. A fost ceva lume, trupele au venit cu merchandise, cei de la Kayo Dot au avut niște tricouri superbe, dar și CD-uri, viniluri sau tote bags la prețuri destul de bune. Sunetul a fost bun, mai ales că americanii au stat zeci de minute pe scenă pentru a regla fiecare instrument, astfel încât să sune ceas. S-a decalat puțin timpul de urcat pe scenă, dar nu cred că s-a supărat cineva, mai ales că era și vineri seara. Până la urmă au fost doar două trupe și important e să sune bine.
Orkid a urcat pe scenă doar în doi, întrucât este primul concert în 10 ani în care cântă fără toboșar, fiindcă acesta și-a luat o vacanță înainte ca trupa să primească invitația de a cânta. A sunt destul de ciudat fără tobe, dar nu aș zice că rău. Au fost câteva probleme tehnice la prima piesă, dar s-au rezolvat, iar la a doua ne-au spus că "o să cântăm o piesă care se numește Acasă, fiindcă aici, în Quantic, ne simțim ca acasă." Și au continuat să cânte câteva zeci de minute, fiind o atmosferă mai degrabă folk. Nici nu știu foarte bine cum sunt în general piesele, întrucât am ascultat destul de puțin trupa, dar în formulăde duo, doar cu chitară și chitară bass a fost o experiență. Mi-am imaginat un astfel de concert undeva la munte, toamna, sub cerul senin și plin de stele.
Kayo Dot a urcat pe scenă doar după ce băieții s-au convins că fiecare detaliu este bine pus la punct, astfel încât să sune așa cum își doresc. Eu am ascultat de câteva ori noul album, dar și compoziții mai vechi, unele mult deosebite de ceea ce cântă acum trupa. Ei au hotărât ca majoritatea pieselor să fie de pe albumul proaspăt apărut și în general să fie compoziții noi. O să o spun de la început, nu este muzică pentru cei grăbiți, pentru cei care vor să se miște, pentru cei care sunt obișnuiți cu compziții clare, clasice, din contră, uneori este o anti-muzică, este o etalare capacităților de a folosit altfel decât suntem obișnuți ficare instrument. De exemplu, unul dinte chitariști a cântat cu un arcuș de vioară la chitară, instrumentele de suflat nu au fost niciodată folosite altfel decât cu blândețe, fără să se ajungă la sunete prea grave, tobele nu au fost decât rareori bătute cu frenezie, mai ales în momentele mai agresive, bass-ul a fost de multe ori vedeta, iar vocea a fost cu adevărat clară, atât pe clean, cât și pe părțile, rare, de growl.
În plus, pe deasupra a mai domnit uneori vioara, care a stabilizat compozițiile, laolaltă cu clapele și alte sunete sintetice care a omogenizat totul. Este muzică de atmosferă, de introspecție, de cufundare în sine și trebuie să-i dai voie să te ducă unde vrea ea, fără să te mai preocupe alte probleme, fără să te lași deranjat de lumea din jur. În plus, luminile au fost și ele foarte fain folosite, păcat că nu prea au fost fotografi prezenți. Pentru mine a fost un concert cu surprize, din păcate nu am putut mereu să fiu prezent 100%, dar pe tot parcusul pieselor am admirat virtuizotatea și am încercat să înțeleg ce se întâmplă sau pur și simplu să mă las în voia muzicii. Și cert este că impresia generală a fost una mai mult decât pozitivă, mi-a prins bine un astfel de concert și cu siguranță aș mai merge să-i văd pe băieți. Trupa a cântat piese precum: Blasphemy: A Prophecy, Blind Creature of Slime, Oracle by Severed Head, Whisper Ineffable, Passing the River, Mental Shed, The Necklace, The Assassination of Adam.
