Și vara aceasta, aflată deja la jumătate, a fost și se anunță a fi în continuare una foarte bună pentru fanii muzicii, în special cei ai muzicii rock/metal. Aseară am avut parte de unul dintre marile showuri, trupa Iron Maiden, însoțită de această dată de Anthrax și Voodo Six, a sosit pentru a patra oară în România și a arătat de ce a ajuns atât de mare. Urmează, în weekend, Rock the City, cu Rammstein cap de afiș, apoi în august ne vizitează și legendarul Roger Waters cu al său The Wall (bine, nu numai al lui, e al trupei Pink Floyd, dar în lipsa formației per se, ne mulțumim și numai cu el). În afară de aceste nume uriașe, o să mai fie prin București și în țară o sumă de alte concerte pe care le așteptăm cu interes.
Ieri, pe zi, putei vedea prin București mai mulți oameni cu tricouri cu Iron Maiden, decât hipsteri cu pantaloni roșii, și asta este ceva! Pe la 16.30 s-a dat drumul publicului în Piața Constituției și ușor-ușor, până pe la 18:30, când au început să cânte Voodoo Six, jumătate dintre ei ajunseseră deja la locul concertului. Pentru o zi, cel puțin, s-a dovedit că rockul nu moare și că e nevoie doar de evenimentele potrivite pentru a-i scoate pe oameni din case. Din câte am observat, au fost oameni veniți atât din Bugaria, lucru deloc neașteptat, dar și din Serbia, Polonia, chiar și Anglia. Înainte de cronica propriu-zisă, câteva cuvinte despre organizare. Cea mai mare problemă a fost cu vânzarea de beri, apă, suc etc. S-au format cozi uriașe la sediile Raiffeisen unde se preschimbau banii în fise (roz, câh!) și unele de trei ori mai dure la corturile cu produse. Am stat de mi-au sărit ochii să cumpăr o bere și ultima dată am pierdut începutul concertului și tot însetat am plecat, fiindcă nu știu ce probleme aveau cu dozatoarele. Din punctul acesta de vedere, a fost total fail. Bine că măcar pe scenă totul a fost cum trebuie.Pe Voodoo Six nu-i mai ascultasem și observ că sunt o trupă destul de veche. De la primele acorduri mi-am dat seama că o să-mi placă. Chiar dacă sunau ca alte 100 de trupe, sunau exact cum ar trebui să sune o trupă de heavy metal: dur, dar melodios, cu refrene catchy, ritm bun de headbanging. Solistul are o voce clară și de câteva ori a atins note destul de înalte, iar instrumentiștii chiar m-au impresionat pe anumite bucăți. Originari din Marea Britanie, se pare că au învățat de la înaintașii lor într-ale rockului și nu e de mirare că Iron Maiden i-a luat în turneu. După un recital de patruzeci de minut, băieții au ieșit de pe scenă în aplauzele publicului spre a lăsa locul primei trupe așteptate a serii.
Pe la 19:30 se strânsese și mai mulă lume, doar Anthrax urma să rupă scena. Una dintre trupele reprezentative ale scenei thrash metal, parte a Big Four, Anthrax a adus nou în acest stil vocea melodioasă, diferită total de cele ale majorității trupelor de thrash metal. Scott Ian, membrul de bază al trupei, emblema acesteia, s-a prezentat foarte bine aseară. Cu o barbă lungă și albă, semn că și peste el au trecut anii, a rupt chitara, a țopăit pe scenă și din când în când a mai dat o gură de ajutor solistului, excelentul Joey Belladonna, unul dintre cei mai buni din câți am văzut, plin de energie și cu o voce care, cred eu, s-ar potrivi poate mai bine pe un alt gen de metal. Dar Anthrax sunt emblematici și au făcut un super show aseară, publicul i-a primit mai mult decât bine, mulți venind cred mai mult pentru a-i vedea pe ei. Surpriza serii a fost când au cântat un cover AC/DC - TNT. Momentul a electrizat mulțimea. Scott Ian ne-a mulțumit pentru că am venit în număr atât de mare mai ales pentru că se pare că au avut ceva probleme pe drum și era foarte posibil să nu mai ajungă. Nu știm ce probleme, dar ne bucurăm că au ajuns.
Setlist Anthrax:
1. Caught in a Mosh
2. Indians
3. Got the Time (Joe Jackson cover)
4. Fight 'Em 'Til You Can't
5. T.N.T. (AC/DC cover)
6. I Am the Law
7. Antisocial (Trust cover)
La ora 21:00 pe scenă s-a lăsat tăcerea pentru câteva momente, apoi ecranele s-au aprins și a început să se audă muzica. Din mijlocul unor flăcări ce țâșneau de o parte și de alta a scenei Bruce Dickinson (voce), Steve Harris (bass), Adrian Smith (chitară), Dave Murray (chitară), Janick Gers (chitară) și Nicko McBrain (tobe), pe scurt Iron Maiden, au urcat pe scenă spre a oferi pentru a patra oară Bucureștiului un show cum numai ei sunt în stare. Anul acesta ei au reînviat un concept din 1988, Maiden England. După lansarea albumului-emblemă Seventh Son of a Seventh Son, lansat pe 11 aprilie 1988, maidenii au pornit într-un super turneu, numit Maiden England, care a rămas în istoria metalului, fiind lansate mai apoi un album live și concertul pe VHS în 1994.
Pe lângă muzică, cei de la Iron Maiden sunt cunoscuți și pentru teatralitatea concertelor, pentru conceptul din spatele unui concert. Seara trecută am putut vedea pe scenă mai multe metamorfoze ale mascotei uriașe Eddie, momentul lui de mare însemnătate fiind în postura unui ghicitor cu globul de cristal, în timpul piesei "Seventh Son of a Seventh Son", poate cea mai apreciată piesă a serii, cea pe care Iron Maiden a dovedit că după zeci de ani încă mai poate cânta excelent.
M-a uimit energia lui Bruce Dickinson, care a fost neobosit, a sărit dintr-o parte în alta, a alergat, și-a mai schimbat de câteva ori și coafura, fără să dea semne că ar fi epuizat de efort. Pe de o parte e de înțeles, este sportiv, e pilot, trebuie să se mențină în formă, dar anii au trecut peste el incredibil de bine, la fel și peste ceilalți membri ai trupei. Iron Maiden nu mai e de multă vreme o trupă de puști nebuni care se pregătesc să ia lumea prin asalt, dar spiritul membrilor e încă tânăr și asaltul este unul melodios, îmbrățișat de cei care sunt luați în vizor de sunet, publicul neliniștit care trăiește cu trupa fiecare concert.
Iron Maiden n-a respectat întru tocmai setlistul clasic al turneului din 1988, cântand și piese mai noi, cum ar fi Afraid to Shoot Srtrangers și Fear of the Dark, de pe albumul Fear of the Dark, însă conceptul a rămas același. N-au cântat Hallowed be Thy Name din păcate, dar nu le putem avea chiar pe toate. Sonorizarea a fost excelentă, din fericire și n-au fost nici probleme de alt gen pe scenă. Un show de două ore, cu bis de trei piese, o seară rock de povestit mai departe.
Setlist Iron Maiden:
1. Moonchild
2. Can I Play with Madness
3. The Prisoner
4. 2 Minutes to Midnight
5. Afraid to Shoot Strangers
6. The Trooper
7. The Number of the Beast
8. Phantom of the Opera
9. Run to the Hills
10. Wasted Years
11. Seventh Son of a Seventh Son
12. The Clairvoyant
13. Fear of the Dark
14. Iron Maiden
Bis:
15. Aces High
16. The Evil That Men Do
17. Running Free
