Implant Pentru Refuz a împlinit 30 de ani de activitate. Una dintre cele mai importante trupe din zona hardcore (pur la începuturi, apoi trupa s-a dus într-o altă zonă) a sărbătorit în Quantic un moment emoționant pentru ea, dar și pentru fani. În urmă cu doi ani, tot în Quantic , a fost aniversarea de 28 de ani, în care IPR a cântat piesele vechi (old school) și piesele noi (new school), lucru care s-a întâmplat și de data aceasta. Și acum trupa din orașul Revoluției a venit cu o mulțime de surprize și cu invitați speciali, iar în deschidere au cântat Rawking și Diamonds Are Forever . Trupele au adus merch divers și bun, iar publicul a fost numeros, clubul aproape plin. Au fost destui fotografi care să imortalizeze momentul, iar setlistul trupelor divers și lung. Sunetul chiar a fost bun, la fel și luminile, nu au fost evenimente care să perturbe buna desfășurare, iar moșeala a fost la locul ei de cinste.
Rawking este o trupă de hardcore aflată încă la început, cu un sound în formare și care împrumută din zone diverse, precum punk sau metal. Trupa este formată din muzicieni cunoscuți în underground, care știu cu ce se mănâncă un instrument sau o producție. Am fost inclusiv la primul concert ever al trupei, în Encore, în urmă cu vreo două luni și atunci mi-a plăcut ce am auzit. Trupa din București are un mesaj care se îndreaptă înspre societatea civilă, este anti-abuzuri de orice fel, anti-violență și apreciez sunetul lor raw, dar și versurile în engleză. Nu știu când vor scoate albumul, dar eu îl aștept. Pe scena din Quantic băieții au sunat bine, parcă vocea n-a fost chiar atât de bună precum mi-o aminteam de la concertul precedent, însă probabil e ceva temporar, vreo răceală. Pe ultima piesă l-au avut invitat special pe Shole de la Crize, unul dintre oamenii care cred în ei și în viitorul lor muzical. Și eu cred și sunt curios ce va mai urma.
Implant Pentru Refuz văd pentru a doua oară anul acesta, tot în Quantic, și pentru a multa oră în ultimii ani, dar o zic de la început: a fost de departe cel mai bun show la care am fost până acum, atât datorită pieselor alese, cât și a surprizelor și a vitalității de care au dat dovadă. Concertul de acum doi ani a trecut pe locul doi. După prima piesă, Vita ne-a zis că am încercat să împărțim programul old/new, dar nu prea iese, la final împărțim păreri. Prima invitată serii a fost Laura Brat, o colaboratoare de cursă lungă a trupei, care a revenit și mai târziu pe scenă. Speram să apară și Dora Gaitanovici pentru partea de new school, dar trupa a avut alte planuri și a dat-o pe old school serios. Chiar nu m-a deranjat absolut deloc acest lucru, întrucât primele albume ale trupei sunt și cele preferate, cu toate că îmi place, cum am mai zis-o și în alte dăți, și noul sunet și noile albume. Nu am fost niciodată mare fan al pieselor în engleză, dar mereu mi-a plăcut să le ascult live.
Așadar, după Laura Brat au urmat pe scenă Pupilu, Tzavă, Bulbuc (care nu a mai coborât de pe scenă până la final, așa ca în vremurile bune), dar și frații Vinereanu – Ovidiu Ochelari și Tudor, care nu a mai cântat cu trupa la care a pus umărul la formare de peste douăzeci de ani. A fost incredibil să văd o parte din atmosfera de demult a trupei, când erau mult mai duri, mai raw, mai violenți ca acum. Tudor a părut foarte bucuros să fie din nou pe scenă, la chitară, alături de foștii săi colegi, la fel și Pupilu, unul dintre cei care țin mult la partea hardcore old school a trupei, dar și Tzavă, pe care îl consider un bun muzician. Ochelari a sunat și excelent, iar părțile lui Bulbuc mi-au trezit foarte multă nostalgie. Trupa a revenit la două bisuri și apoi fanii au putut să stea cu ei la o discuție, o poză, un autograf. Să curgă bere pe Bega!
Setlist IPR :
- Messages to Gods
- Nori de Gând
- 7 Shades
- Rezist
- Apus (cu Laura)
- Simplu și Greu
- Între-deschis
- Solitor (cu Pupilu)
- AVSS ( cu Tzava)
- Tăcere și Resemnare
- Implant Pentru Refuz (cu Tudor)
- Câmp de Luptă + Refuz (medley sau secvență legată)
- Rezistența Continuă (cu OKT)
- IPR Gherilă (cu OKT)
- Sidef
- Mental
- Bere pe Bega

