Luna februarie a debutat cu un concert de extreme metal al unei trupe care de 30 de ani găsește noi metode de a se prezenta în fața publicului cu materiale care să sfideze morala și dreapta credință. Este vorba despre Impaled Nazarene, trupă care a migrat dinspre un black metal dur înspre un thrash/death metal și mai spurcat de-a lungul atâtor ani de carieră muzicală. Formată în 1990, cu nu mai puțin de 13 albume la activ, cel mai nou fiind „Eight Headed Serpent” din 2021, formația a revenit în România, după participarea la ediția de anul trecut a R.E.F. -uli. Trupa din Finlanda a promis un show special gândit pentru publicul românesc și credem că în mare parte s-a ținut de cuvânt. Concertul, organizat de Quantic club a avut în deschidere trupele Ruyned și Akral Necrosis, trupe românești de metale grele, care s-au prezentat cu mare talent și pricepere în fața publicului prezent în data de 3 februarie în Quantic. Cum era de așteptat, trupele au venit cu merch și după show-uri au stat de vorbă cu fanii. Ruyned, trupă de thrash metal din Timișoara, a dat startul serii în forță, în fața unui public la început mic, dar care a tot crescut. O mulțime de puști pe care i-am văzut mai ales la Rockstadt Extreme Fest (Mască și ai săi, pentru cine știe la ce mă refer) au susținut din plin trupa, au făcut multă mișcare și gălăgie în fața scenei. Mi s-a părut foarte fain acest spirit de colegialitate, de amiciție, de susținere fără echivoc și acest devotament pentru muzica metal. Trupa este una tânără la propriu și la figurat, membrii au vârste fragede (cred că sunt toți la liceu) și nu au o mare experiență în spate, fapt care s-a văzut și pe scenă, mai ales în ceea ce privește emoțiile și cruditatea compozițiilor. Se vede că piesele lor nu sunt cele mai elaborate și originale, dar puștii își cunosc instrumentele bine, se străduiesc și sunt sigur că aseară au dat tot ce au avut în ei. Pasiunea extraordinară a compensat micile gafe și cred că trupa merită susținerea noastră. Nu e puțin lucru să deschizi pentru o trupă consacrată și una peste alta băieții s-au descurcat bine, a sunat chiar foarte ok pentru o trupă atât de fragedă. Înțeleg că lucrează la un album, momentan curioșii pot asculta un scurt demo de 4 piese care a putut fi găsit în format fizic la stand.
Akral Necrosis a continuat cu un black metal (ne)curat, foarte ritmat, plin de riff-uri grele si cu o voce de te scoate și din mormânt. Publicul era încălzit și pregătit pentru a se desfășura și s-a lăsat cu mișcare de trupe în fața scenei. Sala se umpluse binișor și oamenii erau puși pe treabă, iar trupa a făcut multă gălăgie de pe scenă. De fiecare dată oamenii ăștia fac un super show, efectiv nu ai cum să stai nemișcat, n-ai cum să nu dai din cap, să nu te manifești în vreun fel. Muzica lor e foarte energică și plină de schimbări de ritm care practic te țin atent și te fac să ai o reacție. Cu cele trei albume lansate până în prezent, cel mai nou fiind „The Greater Absence” din 2020, trupa a demonstrat că poate transmite un mesaj dur, un manifest împotriva conformismului, iar live trupa duce mai departe aceste idei. Akral Necrosis ne-a cântat timp de o oră piese de pe albumele bine cunoscute, dar au adus în fața publicului, în premieră, o piesă nouă de pe noul album la care lucrează. A fost bine primită. O altă noutate e că în trupă a revenit fostul chitarist, care probabil va lucra și la album. Trupa a creat intensitate și a pregătit publicul pentru ceea ce a urmat. Pentru mine a fost trupa serii.
La 22.30 a urcat pe scenă Impaled Nazarene și a început concertul cu atitudine, direct și fără floricele, exact cum îmi aminteam că a făcut trupa și în vară, la festival. Finlandezii au destui fani la noi, care au și venit la concert, și au făcut atmosferă. Chiar m-am simțit ca la un adevărat concert old school, cu vorbe puține, multe riff-uri și tobe, cu oameni care fac mosh pit în fața scenei, care urlă și se simt bine. La un astfel de show nu merge cu jumătăți de măsură și nici trupa, nici fanii die hard nu s-au lăsat pe tânjală. Tot show-ul am simțit cum valuri de energie mă înconjoară, așa cum și trebuie la un concert de black/death metal, iar oamenii din public, din fața scenei mai ales, nu au încetat o clipă să facă deranj.
Trupa ne-a trecut prin albumele vechi și bine cunoscute de către fani, dar am avut parte și de piese de pe noile materiale discografice, care sunt mai diferite, dar nu mai melodice și nici mai blânde sau mai ușor de digerat. La fel ca cei de la Akral Necrosis, cei de la Impaled Nazarene au urcat pe scenă cu corpse paint și, în ciuda faptului că nu mai sunt chiar la prima tinerețe, au rupt scena de la început până la sfârșit. Chiar dacă nu sunt cel mai mare fan, trupa mi-a plăcut live și se vede că încă mai are câteva lucruri de spus și le spune cu profesionalism muzical și cu acea atitudine de trupă care nu mai are nimoc de demonstrat, dar nici nu pare că-și mai dorește să o facă. A fost un show intens, cu melodii bine alese, dar fără mari surprize.
