Ziua de sambata, 27 iunie 2015, va ramane in istoria rockerilor din Romania ca o zi in care multi au avut de ales intre un concert cu o trupa de rock clasic (Toto) si un concert axat pe un rock ceva mai modern (Godsmack). Cum nu m-a lasat inima sa nu vad Toto, eu am facut o combinatie si am reusit sa le bifez pe amandoua. Despre Toto o sa va povesteasca mai pe larg colega mea, asa ca mie imi ramane sa va spun cum m-am distrat la Godsmack si Mike Terrana Band - din pacate, Dirty Shirt nu am prins deloc.
Desi am ajuns cu putin inainte de orele 22 la Arenele Romane, am vazut o bucata buna din show-ul lui Mike Terrana. Glumet, deschis si cu chef de cantat, simpaticul Terrana a fost o idee foarte buna pentru a deschide show-ul Godsmack. Chiar daca se afla in spatele unui munte de tobe, reuseste sa capteze atentia si sa isi castige publicul de partea lui. Eu m-am bucurat de revedere, dar am auzit in public si pareri cum ca show-ul lui Mike a fost un pic cam lung pentru o trupa de deschidere. Oricum, cine l-a ratat il poate vedea in weekendul viitor la festivalul I am The Rocker (Romexpo, Bucuresti).
Am ramas de la inceput surprinsa de numarul mare de fani prezenti la acest concert. S-a simtit ca trupa Godsmack a fost prima data in Romania, asa ca multi nu au vrut sa rateze aceasta sansa de a ii intalni in premiera pe americani.
Arenele au fost primitoare cu metalisti, am avut asa un sentiment de concert cum era in vremurile vechi (asta insemnand 2004-2005 pentru mine), cand toata suflarea rockereasca spunea prezent cand veneau in concerte nume mari ale rockului mondial.
Dupa muzica, punctul forte al acestui concert a fost atmosfera. Din momentul in care intro-ul Godsmack (AC/DC – For Those About To Rock (We Salute You)) s-a auzit in Arene, n-a mai contat nimic din jur. Aplauze, sarituri, plete in vant in ritmul muzicii. Fara artificii inutile, Godsmack sunt si respira muzica rock. Este suficient sa ii privesti “la treaba” pe Sully Erna si pe Shannon Larkin si nu o sa mai poti sta locului.
Adaugati la cele de mai sus piese precum “Cryin’ Like a Bitch”, “Awake”, “Something Different” sau “Love Hate Sex Pain” si aveti o reteta de succes. Trupa a avut o prestatie impecabila, a comunicat cu publicul excelent si a avut o energie asa cum rar poti efectiv sa simti ca vine de pe scena.
Nu stiu cand a zburat timpul, finalul venind mult prea devreme din punctul meu de vedere. Drum battle-ul ne-a aratat, daca mai era nevoie, ce muzician complet si complex este Sully Erna. Pentru cine nu-i cunoaste activitatea din afara Godsmack, va invit sa o faceti pentru ca nu aveti decat de castigat.
Organizatorii s-au pregatit bine de acest concert din perspectiva furnizorilor de mancare, salutam idea de o mancare ceva mai variata decat clasicele floricele si hot dog-i. Un mare plus si pentru mini-standul cu cafea, la festivaluri este chiar un element obligatoriu avand in vedere ca zilele-s lungi si noptile scurte. Un alt mare plus a fost faptul ca s-a facut un mic culoar la intrare prin montarea unor paravane, evitand astfel potentialele blocaje de la intrarea in spatiul de concert.
Daca adaugam la toate cele de mai sus muzica Godsmack si atmosfera asa cum (din pacate) din ce in ce mai rar vedem la concerte, putem concluziona ca a fost o seara mai mult decat reusita. Felicitari tuturor celor implicati in organizare si asteptam cu interes urmatoarea intalnire cu Godsmack.
