Așteptările au fost mari încă de când a fost anunțat acest eveniment și ele au tot crescut lună de lună, până ce evenimentul a avut loc și s-a dovedit că a ieșit cât se poate de bine, în ciuda ploii și a unor mici probleme tehnice. La fel de mari cred că au fost și emoțiile trupelor și ale organizatorilor, după cum au și mărturisit de pe scenă. Este destul de dificil să recreezi un sentiment cu care a crescut o întreagă generație de rockeri și metaliști, dar nici nu cred că asta și-a propus cu adevărat, ci doar să arate că o parte din bazele care au fost puse în clubul Fire din București a continuat să rodească în viitor. La subsol, în acea sală de concerte, care a fost și rockotecă, au urcat pe scenă multe formații, acolo s-au sudat multe prietenii, povești de dragoste și căsnicii, ca să mă refer doar la partea pozitivă a lucrurilor, pe celelalte nu are sens să le pomenesc. Chiar dacă nu am fost de la început acolo, am prins și eu câțiva ani din acel Fire, până să se închidă, la fel ca multe altele după tragedia de la Colectiv. Concertul de aseară înțeleg că este doar primul de acest fel, la anul va mai fi o ediție, probabil cu alte trupe și apoi poate și anul următor altele. De data aceasta au urcat pe scenă Omul Cu Șobolani (OCS), Luna Amară, Implant Pentru Refuz (IPR), E.M.I.L. și Coma. Dj Hefe s-a ocupat de muzica din pauzele dintre concerte. Trupele au venit cu merch și Arenele Romane s-a umplut de oameni de toate vârstele, unii dintre cei care au și prins vechiul club, alții dintre cei care au descoperit mai recent trupele sau nu au avut cum să participe, fiindcă nici nu erau născuți sau de abia învățau să meargă. Evenimentul a fost organizat de Metalhead.
Omul Cu Șobolani (OCS) a fost trupa care a dat startul acestei seri de nostalgie pentru rockeri, așa cum avea să zică mai târziu Sorin Bădulescu de la E.M.I.L. La fel ca toate celelalte trupe, și OCS a venit pregătită cu o parte vizuală foarte bună, cu proiecții care au rulat în spate, pe ecrane, cu imagini din videoclipuri, cu tot felul de alte bucurii vizuale. Sunetul a fost chiar bun și trupa a cântat atât piesele "alea", cât și unele noi, care sună mult mai liniștit. Nu știu care a fost criteriul urcării pe scenă, mai ales fiindcă toate cele cinci trupe au avut același timp de cântare, dar toate ar fi putut să aducă un număr mare de oameni. Cei de la OCS au cântat piese precum Copilul din mine, Mâinile sus, Razna sau Odă (în Piața Romană).
Luna Amară a urcat pe scenă și "a aruncat" câteva piese înspre public care să-i facă pe oameni ba să se dea din cap și să se bage în mosh pit, ba să se simtă melancolici. Trompeta lui Mihnea Blidariu a avut și acum un rol major în crearea atmosfere, dar cu toții au fost buni pe instrumentul lor, nu mai zic de voci. Trupa l-a avut invitat pe fostul lor coleg Răzvan Ristea, la tobe, pe piesa Luni de fiere, probabil una dintre cele mai cunoscute și mai sensibile din câte trupa a scos. Alte piese pe care trupa le-a cântat sunt: Ego Nr. 4, Oraș, Dizident, Pitre în alb sau Ne iubim mai mult când dormim.
Implant Pentru Refuz (IPR) a continuat în stilul old school/new school cu care deja ne-a obișnuit. Mosh pitul-urile au devenit mai mari, s-a făcut și wall of death, precum și pogo, așa cum e frumos la un concert de hardcore. Au fost și momente mai sensibil, mai ales când timișorenii au cântat de pe cel mai nou album, Subradar. A sunat bine și IPR a făcut un super show. Trupa a avut mai mulți invitați, pe Cătălin Chelemen de la Coma pe piesa Cer-Pământ, pe Dora Gaitanovici pe Apus și pe Nick Făgădar de la Luna Amară pe Sub Straturi. Din setlist nu au lipsit nici piese precum Sidef, Solitor sau IPR Gherila.
E.M.I.L.
a venit pe scenă și să ne (re)amintească despre nopțile cu Rom, fum și vanilie, dar și să ne facă să visăm și la viitorul trupei. Înțeleg că oamenii lucrează la un material nou, dar vor lua o pauză de concerte și o să revină cu forțe proaspete. Lumea era deja bine "încălzită", așa că au fost și mai multe dansuri de societate. Fanii trupei așteptau mai ales piesa Pisica, pe care cei de la E.M.I.L. au și cântat-o înspre finalul concertului, dar și Dub shot, care la fel, a fost cântată. Trupa a avut și doi invitați, pe Elena pe piesa Nu vreau să pleci și pe Mihnea de la Luna Amară pe Supradoză de vise în locul lui Butch.
Coma a avut ceva probleme de sunet pe primele piese, pe voce, și mai ales dacă stăteai în față, dar mai apoi s-a rezolvat. Oricum, trupa a făcut un super show, cu multe piese dintre cele vechi și care a pus masiv lumea în mișcare. Ploaia nu ne-a oprit, din contră, a fost ca un catalizator pentru și mai multă eliberare a energiilor. Din public s-a cerut constant melodia Bruzli vs Vandam, dar din păcate nu a fost cântată. În schimb au fost multe altele, printre care Bine, În mine în șoaptă, Stai, Coboara-ma-n rai, Document, Mai multe zâmbete sau Cel mai frumos loc de pe pământ. "Fire nu a murit, a avut doar nevoie de spațiu mai mare", a zis Dan Costea înspre final și așa este.
