Concertul din seara asta, din Jukebox, a pornit cu stângul din două motive, unul din ghinion și altul din varii calcule care nu prea au ieșit și al câtorva dificultăți tehnice. Ghinionul a fost că trupa din deschidere, Voices Of Silence, din Cluj, chiar a păstrat liniștea, neputâna ajunge, din cauza unor probleme, la timp pentru a cânta înainte de Fates Warning. Din păcate pentru ei, au cântat după, când nu mai rămăseseră decât câțiva oameni, printre care o fană devotată , dar măcar au cântat și pentru asta au mulțumit organizatorilor, însă cred că mult mai bine ar fi fost ca lucrurile să decurgă normal. Însă viața nu este mereu dreaptă. A doua problemă este că au venit mai puțini oameni decât probabil au preconizat organizatorii, lucru trist de altfel, ținând cont că Fates Warning este o trupă veche, bună, care are un statut. Au mai fost și câteva probleme tehnice, lucru care dovedește, dacă mai era cazul, faptul că cluburile bucureștene duc lipsă de ingineri de sunet cu adevărat capabili și probabil ar fi cazul să își mai reînoiască aparatura. Dar calitatea muzicii cântate a primat.
Fates Warning este după părerea multora o trupă la fel de bună sau chiar mai bună decât Dream Theater. Eu îi prefer pe Dream Theater, însă nu pot afirma că nu îmi plac foarte mult Fates Warning, dar recunosc că nu am ascultat cu aceeași devotament albumele lor, precum pe cele ale celor mai sus menționați. Dar concertul din seara asta m-a făcut curios în privința muzicii lor și drept urmare, o să ascult cu mai multă atenție materialele lor discografice. Am văzu în sală oameni trecuți de prima tinerețe, care ascultau cu bucurie și cântau la unison cu trupa, ceea ce înseamnă că îi așteptau de multă vreme. Acesta a fost primul lor concert pe meleaguri mioritice, însă sper că nu și ultimul. Au cântat piese de pe majoritatea albumelor, au pus accent pe hituri și au dovedit că sunt o trupă profesionistă, care nu admite greșala, atâta timp cât le stă în puteri să facă asta, pentru că dacă crapă microfonul, cu siguranță nu e vina solitului, care dacă tot veni vorba, are o voce superbă și nu are deloc stare. O clipă nu a stat locului cât a fost pe scenă. L-am admirat foarte mult pe toboșar, care mustește de talent și energie. Nimic rău nici despre ceilalți membrii ai trupei, care își cunosc bine instrumentele și le folosesc cu dibăcie. M-au uns pe suflet câteva arpegii, câteva solouri și riffuri, bucăți bine executate, care fac deliciul unui album de progressive metal. Au cântat aproape două ore și chiar dacă nu au avut parte de publicul pe care îl meritau, sunt sigur că cei prezenți nu au plecat dezamăgiți, ba din contră, cred că s-au împlinit câteva vise aseară. Un concert reușit al unei trupe care merită mai multă recunoaștere.
Despre Voices Of Silence acum. Nu știam mai nimic despre ei, oricum am aflat că tocmai și-au schimbat și solistul și toboșarul, așadar nu aveam nicio speranță. Dar m-au impresionat plăcut. Cântă un stil de progresiv/heavy/power, foarte bine executat, nu extrem de original, dar cu pasiune. Pe lângă piesele proprii au cântat și un cover după Kamelot-Mephisto și au făcut asta cât se poate de bine. Nu mai rămăseseră mulți oameni, însă cu siguranță cei doi tineri intens alcoolizați care nu aveau stare, s-au distrat. La fel și eu. Aș vrea să îi mai văd, dar să fie mai multă lume, să fie o altă atmosferă. În general, numai de bine despre trupele care își dau silința.
Un concert sub auspiciul ghinionului, dar care mie mi-a lăsat un gust plăcut. Am ascultat muzică bună și am redescoperit o trupă cu adevărat merituoasă. Păcat că nu a mers totul ca la carte. Poate data viitoare.Setlist Fates Warning:
One
Life in Still Water
A Pleasant Shade of Gray, Part III
Outside Looking in
Down to the Wire
Heal Me
Still Remains
Another Perfect Day
The Ivory Gate of Dreams: IV. Quietus
A Pleasant Shade of Gray, Part XI
The Eleventh Hour
Point of View
Through Different Eyes
Monument
Encore:
At Fates Hands
Eye to Eye
Vali C.
