Cronică de concert Expectations, Combust, Desolated și Madball in Quantic, 7 octombrie 2026

În România, concertele hardcore nu sunt atât de numeroase precum cele din alte zone ale muzicii rock și metal. Așadar, de fiecare dată când o trupă, celebră sau mai puțin cunoscută, ne trece pragul, este important să fim prezenți, noi, cei care ascultăm acest gen muzical. Este o ocazie să ne arătăm sprijinul, să ne bucurăm de o seară în compania altor iubitori de muzică și, nu în ultimul rând, să susținem scena și din punct de vedere material, cumpărând tricouri, CD-uri, viniluri sau alte obiecte de merchandise.

În Quantic a avut loc un concert special, organizat de Rockstadt Festival, cu trupe de hardcore old-school care știu să rupă scena și să facă publicul să-și iasă din minți. Madball, alături de alte trei trupe în deschidere, a reușit să adune câteva sute de oameni în fața scenei, mulți dintre ei venind pentru prima dată la un concert al americanilor. M-am bucurat să văd multe fețe cunoscute, atât oameni care vin aproape exclusiv la astfel de concerte, cât și persoane care frecventează și alte zone muzicale și care susțin scena. De asemenea, m-am bucurat să observ că încă există hardcore kids care nu obosesc absolut deloc și care se manifestă dansând, sărind, făcând crowdkilling și alte dansuri de societate specifice acestei lumi.

Trupele au sunat bine și foarte bine, fiecare abordând o anumită zonă, de la hardcore-ul clasic până la variantele cu influențe metalice. Toate au venit cu merchandise, așa cum este firesc la asemenea evenimente. A fost un gest frumos din partea celor de la Madball să le ofere fanilor postere gratuite în cadrul turneului, astfel încât mulți au plecat acasă cu o amintire, chiar dacă poate nu au avut bani să-și cumpere un tricou sau un alt obiect de merchandise. Nu am auzit să fi existat incidente neplăcute sau alte situații de acest fel. Toată lumea și-a văzut de treabă, s-a distrat, a stat la povești și și-a arătat susținerea pentru trupele de pe scenă.

Expectations este o trupă care vine din când în când în România. Eu i-am văzut pentru prima dată și nici nu le cunoșteam prea bine muzica, însă am observat că mulți oameni știau versurile. La un moment dat, un fan a fost invitat pe scenă pentru a cânta o piesă alături de trupă. Mi s-a părut un gest foarte mișto, care i-a oferit unui om ocazia de a-și crea o amintire superbă. Este genul de formație care ține foarte mult la fani și care își petrece timpul pe scenă fiind cât mai activă și încercând să creeze o conexiune cu oamenii din față. Nu știam prea multe despre Expectations înainte de concert, dar mi-au plăcut energia lor și felul în care au reușit să comunice cu publicul și să-l încălzească pentru ceea ce urma.

Desolated a schimbat puțin ritmul, venind cu un hardcore mai apropiat de zona metal și cu un stil pe care îl apreciez foarte mult: direct, agresiv și in your face, fără să-ți lase prea mult timp pentru respirație sau pentru gânduri inutile. Trupa a lansat anul trecut un album nou, Finding Peace, pe care îl promovează în diverse țări și orașe, astfel că o parte dintre piesele interpretate au provenit de pe acest material. Cei care au venit în Quantic au avut parte de un concert dinamic, cu un vocalist care nu a stat locului nicio clipă. Acesta s-a mișcat permanent pe scenă, a interacționat cu publicul, a cântat și a ținut mici discursuri între piese, oferindu-ne un show complet.

Publicul i-a primit foarte bine, iar în fața scenei se adunaseră deja mult mai mulți oameni decât la prima trupă. Urma să se strângă și mai mulți, mai ales pentru headliner. Apreciez foarte mult oamenii care vin la concerte încă de la început, fiindcă este important să susținem și trupele mai puțin cunoscute, care au nevoie de încredere și de public pentru a putea merge mai departe. Desolated a avut parte de o audiență bună și a oferit un concert pe măsură.

Combusted, din New York, abordează un hardcore/crossover cu influențe punk, vital, energic și plin de momente în care îți vine să dai cu pumnii în pereți din cauza ritmului extrem de rapid. Au existat destule momente intense în timpul concertului, mai ales în fața scenei, unde o parte dintre cei prezenți nu au stat deloc potoliți și au rupt podeaua. Păcat că sunt din ce în ce mai puțini cei care duc mai departe această tradiție. Cei vechi au ieșit la pensie, iar cei tineri, cel puțin o parte dintre ei, fie nu au suficientă energie, fie nu se încumetă să intre în mijlocul acțiunii. Pe scenă, însă, Combusted au oferit exact ceea ce trebuia. Asta o pot spune fără nicio tăgadă.

Oamenii au un fel al lor de a face spectacol și de a-și transmite energia publicului. Piesele au fost dure și rapide, cu mesaje sociale și destule momente de introspecție. Cred că trupa ar putea ocupa fără probleme poziția de headliner și nu m-ar mira deloc ca, în câțiva ani, să ajungă mult mai cunoscută. Are toate ingredientele necesare pentru a face acest lucru.

Madball demonstrează încă o dată că influența majoră și renumele pe care le are în lumea hardcore-ului nu sunt câștigate degeaba. Formația are suficientă experiență pentru a susține un show extrem de energic, așa cum cere acest gen muzical, și, în același timp, suficientă carismă pentru a-i ține pe fani în priză de la început până la sfârșit.

Freddy Cricien și colegii săi de trupă au transformat Quantic într-un loc în care oamenii și-au putut descărca toate frustrările acumulate, într-un spațiu în care tristețile au ieșit la suprafață și în care putea începe, măcar pentru o seară, un proces de vindecare interioară.

Nu sunt vorbe goale. Uneori, să fii alături de oameni pe care îi apreciezi, într-o seară în care pe scenă se află o trupă specială, care cântă exact pe gustul tău, este tot ceea ce ai nevoie pentru a te simți bine. Muzica, energia colectivă și sentimentul că faci parte dintr-o comunitate pot însemna enorm. Băieții au trecut rapid prin catalogul discografic și au ales piese una și una, pe care le-au interpretat în fața publicului din Quantic. Au fost momente intense, iar energia trupei s-a transmis fără probleme celor din fața scenei. Nu au fost chiar atât de mulți oameni care să facă pogo și să se implice în dansurile specifice hardcore-ului. S-a încercat și stage diving, însă lucrurile nu au mers întotdeauna așa cum și-ar fi dorit cei care au încercat, pentru că nu prea avea cine să-i prindă.

Chiar și așa, publicul s-a descurcat, iar atmosfera a fost foarte interesantă și, în mare, exact așa cum mă așteptam să fie la un concert de acest gen. Trebuie să spun că, în ciuda oboselii pe care o simțeam când am plecat de la concert, am plecat și cu o doză considerabilă de energie pozitivă. Este ceva ce numai un concert atât de energic și de palpitant poate să-ți ofere. Pentru câteva ore, uiți de grijile cotidiene și te lași purtat de muzică, de ritm și de oamenii din jurul tău. Cu siguranță, Madball vor mai veni pe la noi, iar celor care nu au fost prezenți și s-au întrebat cum ar fi fost să participe nu pot decât să le spun atât: data viitoare, veniți! Habar nu aveți ce pierdeți.