Al doilea concert la care am fost anul acesta este cel al trupelor Pâenil Era, The Thirteenth Sun și Dordeduh. Iarna este din ce în ce mai aprigă, a nins puternic în ultima vreme, iar spațiul cald și primitor al clubuluiQuantic te face să uiți de frigul de afară. Edmond Karban, de la Dordeduh, chiar a glumit, spunând la un moment dat: Bună seara, București! Am adus zăpada. Într-adevăr, în jurul orei când au început ei să cânte a început să ningă abundent. Oricum, muzica celor trei trupe care au urcat pe scenă se potrivește bine cu zăpada, cu iarna, cu o lume friguroasă în care stai la fereală și te gândești la viață.Oamenii au început să vină în Quantic pe la ora 19:00, iar concertele au început la 20:00. Bineînțeles, cea mai numeroasă prezență a fost la headliner, însă m-am bucurat să constat că trupele din deschidere au avut parte de un public numeros și de o atmosferă reconfortantă. A fost stand de merchandise unde s-au găsit tricouri, CD-uri, patch-uri etc., nu doar de la trupele prezente, ci și de la casa de discuri Neuronoir, unde apare Pâenil Era, dar și câteva produse de la Beauty of Pain. Nu am observat incidente neplăcute; sunetul a fost bun, poate puțin cam prea tare la headliner uneori.
Am avut parte de o surpriză profundă la prima trupă,Pâenil Era, despre care nu știam prea multe, doar auzisem de ea. Din discuțiile ulterioare cu unii dintre cei prezenți am aflat că nu doar eu am fost plăcut impresionat de prestația timișorenilor. Eram la standul de merchandise când au început să cânte și mi-am dat repede seama că pe scenă nu era o trupă care să fie doar în deschidere, ci una cu șanse reale de a ajunge, într-o zi, headliner. E destul de greu de pronunțat numele, dar înțeleg povestea din spate și are sens. Trupa cântă un post-black metal minunat și tocmai a scos al doilea album, Idle Cage. Dacă e să fim exacți, este de fapt al patrulea, însă, după un hiatus de câțiva ani, trupa, care inițial se numea Signatura Rerum, s-a reinventat, a luat alt nume și continuă să facă muzică bună și să țină concerte.
Nu știu exact ce s-a întâmplat cu ei, probabil diferențe creative; internetul nu m-a lămurit. Acum pare că proiectul este condus de Erwin Weber, alături de alți muzicieni foarte buni. Ce vreau să subliniez este că m-a impresionat calitatea muzicii, siguranța cu care au cântat piesele și profesionalismul general. Sunt de părere că avem de-a face cu o trupă care știe să transmită emoție, ale cărei versuri te pun pe gânduri și ale cărei riff-uri îți rup capul. Imediat mi-am cumpărat CD-ul și deja l-am ascultat de multe ori zilele acestea. Vă îndemn să faceți la fel.
PeThe Thirteenth Sun i-am mai văzut de-a lungul vremii live. Brașovenii cântă un metal progresiv, cu elemente ambientale și cu multe momente când se apropie de sonorități extreme (death/black). La un moment dat, trupa a avut o scurtă problemă tehnică, rezolvată rapid, timp în care vocalistul a mai stat de vorbă cu noi și ne-a povestit diverse lucruri legate de muzică și de noile compoziții. Apropo de asta, brașovenii au cântat și o piesă nouă, Seasons of the Sun, de pe albumul aflat în lucru și care va apărea, speră, cât mai curând. Ar fi frumos, întrucât fanii tot așteaptă din 2017, de la albumul Stardust, să asculte ceva proaspăt.
Piesa nouă a sunat foarte bine, dar ceva mai violentă, mai aproape de un stil ca Ihsahn, de exemplu. De fiecare dată când îi văd live mă impresionează mai ales atmosfera și ambianța pe care o creează, dar și zidul de sunet excelent, care uneori te face să stai pur și simplu și să-i asculți hipnotizat. La fel a fost și acum. Sunt muzicieni de o calitate înaltă; îmi place foarte mult partea lor atmosferică și electronică, dar, mai ales, momentele de tip breakdown sunt cele mai reușite ale lor. Trupa a cântat piese precum Pathways, Planes of Creation, Torment of Existence, Universu, The Universe Is Burning, The Fabric of Time.
Dordeduh este o trupă care cântă rar în București și, de fiecare dată când urcă pe scenă aici, fac tot posibilul să nu o ratez. Ba mai mult, i-am văzut pe timișoreni și la Posada Rock Festival acum doi ani. Pe stilul lor de black metal progresiv, aproape atmosferic, nu au rival în România, poate doar Sur Austru (și, într-o anumită măsură, Marțolea ). Dordeduh și Sur Austru continuă cel mai coerent moștenirea muzicală, și nu numai, a defunctei trupe Negură Bunget, fiecare aducând elemente noi și o viziune proprie.
Ca niște magi (păcat că trupa nu a cântat și Calea magilor ), timișorenii au urcat pe scenă pentru a ne duce într-o călătorie muzicală și spirituală deosebit de intensă. Concertele Dordeduh au și acest nivel de profunzime: nu sunt doar sunete și headbang, chiar dacă piesele lor îndeamnă mult la așa ceva. Dordeduh a avut un setlist lung și divers și a cântat și piese care se aud mai rar, cum ar fi În vieliștea uitării. Pe lângă acestea trupa a cântat și alte piese, cunoscute publicului, precum: De neam vergur, Cumpăt, Vraci de nord, În vieliștea uitării, Zuh, Jind de tronuri.
