Trupa Leprous a fost de foarte multe ori în România, însă de fiecare dată o mulțime de oameni au venit și s-au bucurat de compozițiile și de prezența scenică a formației norvegiene. De-a lungul anilor, trupa s-a reinventat, însă a rămas aceeași, pasionată de muzică deloc ușoară, cu multe straturi și care se adresează mai ales unui public căruia îi place profunzimea, atât în ceea ce privește versurile, cât și instrumentalul. Norvegienii au lansat un nou album în 2024, Melodies of Atonement, cel de-al optulea din cariera de peste două decenii a trupei. Acest album este și unul dintre motivele pentru care se află în turneu și au ajuns și în țara noastră. Concertul a avut loc în clubul Quantic din București, unul dintre cele mai cunoscute și mai iubite cluburi de către publicul metalist și nu numai, iar în deschidere au fost două trupe foarte bine alese din punctul meu de vedere: Crystal Horizon din Norvegia și Ihlo din Marea Britanie.
Toate trupele din această seară sunt din aceeași lume a muzicii progresive, iar cele din deschidere seamănă destul de mult cu headlinerul, mai cu seamă Crystal Horizon. Nu în sensul că sunt copii, ci că au același vibe, o abordare asemănătoare și un fel de a emoționa atât prin instrumental, prin pauze, cât și prin versurile care îți rămân în minte. Mă gândesc doar la piesa celor de la Crystal Horizon, Stuck, care are câteva versuri ce au rămas blocate în mintea mea doar după două-trei ascultări. Nu mai zic de Replica de la Ihlo sau aproape toate hiturile norvegienilor de la Leprous, mai ales Alleviate sau Below. Bineînțeles, acestea sunt alegerile mele, însă nu cred că greșesc dacă spun că nu doar ale mele. Consider că prețurile pe care le-au avut trupele la standul de merchandise au fost destul de mari, mai ales la haine, dar se aliniază la cele care sunt acum, în mare parte, în industria muzicală. Totuși, au fost foarte multe modele de tricouri și hanorace, precum și CD-uri, viniluri, patch-uri sau alte obiecte colecționabile.
Toate trupele din această seară sunt din aceeași lume a muzicii progresive, iar cele din deschidere seamănă destul de mult cu headlinerul, mai cu seamă Crystal Horizon. Nu în sensul că sunt copii, ci că au același vibe, o abordare asemănătoare și un fel de a emoționa atât prin instrumental, prin pauze, cât și prin versurile care îți rămân în minte. Mă gândesc doar la piesa celor de la Crystal Horizon, Stuck, care are câteva versuri ce au rămas blocate în mintea mea doar după două-trei ascultări. Nu mai zic de Replica de la Ihlo sau aproape toate hiturile norvegienilor de la Leprous, mai ales Alleviate sau Below. Bineînțeles, acestea sunt alegerile mele, însă nu cred că greșesc dacă spun că nu doar ale mele. Consider că prețurile pe care le-au avut trupele la standul de merchandise au fost destul de mari, mai ales la haine, dar se aliniază la cele care sunt acum, în mare parte, în industria muzicală. Totuși, au fost foarte multe modele de tricouri și hanorace, precum și CD-uri, viniluri, patch-uri sau alte obiecte colecționabile.
Crystal Horizon este o trupă nouă, formată în 2021, care are o atitudine bună, lucru dovedit pe scenă de la început până la final. Se observă că încă există unele inadvertențe, normale pentru o formație care vrea să își construiască o carieră, mici timidități pe scenă, însă muzica e solidă și, până la urmă, ea este cea care vorbește.
Trupa are un singur EP, self-titled, lansat în 2024, și chiar glumeam cu cineva la concert că pare că băieții au stat foarte mult și au luat notițe de la colegii lor mai mari, Leprous, însă au schimbat pe ici, pe colo. Lăsând gluma la o parte, le-a ieșit un material chiar bun, pe care l-am ascultat cu plăcere în zilele premergătoare concertului și care s-a dovedit a fi bine pus la punct live. Piesele trupei surprind ceva din imaginea interioară a formației, o sensibilitate și o fragilitate pe care nu mulți oameni o prezintă publicului. Cert este că am rămas după concertul lor cu câteva riff-uri în minte, cu câteva versuri și cu dorința de a urmări în viitor ceea ce vor mai scoate băieții.
Cei de laIhlo mi-au părut ceva mai siguri pe ei și cu compoziții mai intense și mai bine conturate, cu pauze atmosferice între bucățile muzicale mai expansive. De asemenea, au fost și mai vorbăreți, mai puși pe glume. Este o trupă puțin mai extrovertită și mai atentă la comunicarea cu publicul. Probabil și faptul că englezii au mai multă experiență în spate, având două albume, Union (2019) și Legacy (2025), precum și mai multe prestații live, și-a spus cuvântul pe scenă. Și muzica este puțin mai diferită față de cea a celorlalte trupe. Tot în aria progresivă se încadrează, doar că mai aproape de djent și de sonorități mult mai dure, cu anumite momente de breakdown, fără însă a se duce înspre zona extremă a metalului progresiv. Am râs foarte tare când vocalistul ne-a zis I can't believe that in a few weeks I'm going back to work, apoi, parcă în ciudă, a oferit un moment de o intensitate incredibilă.
Setlist Ihlo :
Cei de laIhlo mi-au părut ceva mai siguri pe ei și cu compoziții mai intense și mai bine conturate, cu pauze atmosferice între bucățile muzicale mai expansive. De asemenea, au fost și mai vorbăreți, mai puși pe glume. Este o trupă puțin mai extrovertită și mai atentă la comunicarea cu publicul. Probabil și faptul că englezii au mai multă experiență în spate, având două albume, Union (2019) și Legacy (2025), precum și mai multe prestații live, și-a spus cuvântul pe scenă. Și muzica este puțin mai diferită față de cea a celorlalte trupe. Tot în aria progresivă se încadrează, doar că mai aproape de djent și de sonorități mult mai dure, cu anumite momente de breakdown, fără însă a se duce înspre zona extremă a metalului progresiv. Am râs foarte tare când vocalistul ne-a zis I can't believe that in a few weeks I'm going back to work, apoi, parcă în ciudă, a oferit un moment de o intensitate incredibilă.
Setlist Ihlo :
- Legacy
- Haar
- Replica
- Source
- Cenotaph
- Union
Leprous a intrat pe scenă după o scurtă pregătire. Nu înțeleg de ce trupa lui Einar Solberg nu a ajuns la un nivel de celebritate mult mai mare decât se află în momentul acesta, întrucât are toate ingredientele posibile: melodii complexe, dar catchy, prezență scenică foarte bună, energie exorbitantă, putere de muncă, albume a căror calitate muzicală a crescut. Într-adevăr, publicul îi apreciază în lume, iar în România, de fiecare dată când vin, strâng o grămadă de oameni. Și acest show a fost unul sold out, însă lipsește acel ceva care să facă trupa să explodeze, să se ducă mai sus. Concertul din Quantic a fost o dovadă de virtuozitate de la un cap la celălalt, dar și o dovadă a faptului că norvegienii știu să se vândă și știu să-și țină publicul aproape. La un moment dat, Leprous ne-a dat impresia unei alegeri, atunci când ne-a pus să ne decidem între două piese, Forced Entry și Alleviate, evident că piesa cea mai cunoscută a fost câștigătoare.
Trupa nu a cântat de pe primele două albume, ceea ce este păcat, întrucât acolo sunt niște compoziții un pic mai brutale și mai explozive, însă nu sunt nemulțumit, fiindcă am auzit mare parte dintre piesele pe care mi le doream. În plus, față de ultimul concert la care i-am văzut, la Rockstadt Extreme Fest, de data aceasta chiar m-am bucurat mult mai bine și mai mult de show, fiind într-un club și fiind propriul lor eveniment. Trupa ne-a povestit și cum a ajuns să cânte piesa Take On Me. În Vancouver au fost invitați să facă un cover după o melodie pe care o vor ei și au ales să facă hitul a-ha în felul lor. La un moment dat a fost un zid de fum pe scenă, care mi-a dat o senzație faină de irealitate; nu știu dacă a fost ceva programat, dar a fost fain de tot. Leprous a rupt în câteva momente înspre final, parcă au vrut să ne lase cu un regret că se termină concertul. De asemenea, a existat și un moment solo cu clape.
Nu știu dacă data viitoare când vor veni în țară voi mai merge, întrucât deja i-am văzut de peste șapte ori, însă cu siguranță voi continua să îi ascult și să le urmăresc activitatea.
Setlist Leprous :
- Silently Walking Alone
- Illuminate
- The Valley
- My Specter
- Below
- Take On Me (cover a-ha)
- Moon
- Alleviate
- The Price
- Like a Sunken Ship
- Slave
- Castaway Angels
- From The Flame
Encore :
- Atonement
- The Sky Is Red (outro)

